Marea Unire de la Cluj

Miercuri dimineaţa la ora şase, m-am pus pe trenul de Timişoara ca să onorez o invitaţie la o lectură de poezie alături de Mihail Vakulovski, în cadrul cenaclului nepotu’ lui Thoreau la Cafeneaua Insomnia din Cluj.

Din gară, mi-am luat Ziarul de Iaşi. De marţi, îmi păstrasem necitită şi Gazeta sporturilor. Din ZdI, mi-a atras atenţia articolul mare din pagina 2: „Explicaţia dezastrului ACL din mediul rural: campania murdară, profilul candidatului şi traseismul primarilor – De ce Iohannis a pierdut la scor, unde PNL şi PDL câştigaseră clar”. De vină ar mai fi fost (pe lângă intoxicarea cu minciuna sfruntată cum că „Iohannis taie pensiile”) cupoanele pentru alimente date de UE ca şi cum ar veni de la Ponta, faptul că „Iohannis nu e român, că nu e ortodox, că vinde copii, că are şase case” (Paul Mursa, primarul din Plugari).

Oricum, o satisfacţie tot am avut: Johannis a câştigat în Iaşi, în fieful lui Nichita!! Păi, cred şi eu – de când stau în Iaşi, le tot spun celor din Ardeal (care se miră de cum pot să stau eu în Moldova?): „Iaşul e altceva!” În plus, ţin să felicit în mod special comunele în care alegătorii, în ciuda tuturor intoxicărilor pesediste, l-au făcut câştigător pe Johannis: Aroneanu, Bârnova, Hălăuceşti, Leţcani, Mirceşti, Mironeasa, Miroslava, Sineşti, Trifeşti şi Valea Lupului.

Trecând la Gsp, am putut reţine încă din prima pagină: „şmecherie de facebook: Victor Ponta s-a pus bine cu «poporul stelist» – Candidatul care se lipeşte”. Ponta, deci, a recidivat. După ce s-a „lipit” de succesul Simonei Halep, acum s-a lipit de succesul Stelei (în faţa marii rivale Dinamo): „Mândru că sunt stelist! Big LIKE”. Numai că, la fel ca-n cazul Simonei, like-urile „se adunau în contul său”… Ehei, cine fură azi un like, mâine fură-un mountain-bike. Păi nu? Nu c-ar fi ceva ieşit din comun la cineva care-a fost prins cu furt intelectual în chiar teza de doctorat!

În fine, după nouă ore lungi şi late, am ajuns la Cluj, m-am cazat, am asistat la lansarea noului volum de poezie al lui Mihail Vakulovski la Book Corner Librarium (Riduri, Casa de pariuri literare, 2014), apoi a urmat lectura de la cafenea.

În deschidere, Szántai János a aşezat cele două lecturi într-o ramă electorală, făcând trimitere la faptul că sunt sas, asemenea lui Johannis: „Marea unire noi o şi avem aici”, referindu-se la aria de provenienţă a invitaţilor şi-a moderatorilor: Mihail Vakulovski (braşovean originar din Basarabia), Ştefan Manasia (clujean originar din Vâlcea), Ştefan Baghiu (student la Cluj, din Piatra Neamţ), sussemnatul (ieşean, sas originar din judeţul Sibiu), François Bréda (clujean originar din Deva) şi la el însuşi, Szántai János fiind, de altfel, singurul clujean get-beget.

Okay, s-a citit, au urmat aprecieri critice (acoperind toată gama dintre radere totală şi apreciere pe bune…), a fost fain.

A doua zi, am dat o raită prin centrul Clujului, am făcut o groază de poze, apoi am mâncat, mi-am luat geanta de la hotel şi-am pornit spre gară. Una din ultimele poze făcute a fost un cort electoral vizavi de gară, cu Ponta transformat de-un graffitist într-un gândac-clovn. Of, de-ar fi doar un clovn! Dar chiar şi aşa, oare de-un clovn la Cotroceni are nevoie România?

În fine, a venit trenul, am urcat. În compartiment mai erau un bărbat-pensionar de prin Călăraşi, o femeie mai în vârstă care avea să coboare la Dej, o tânără care avea să coboare la Beclean pe Someş, o femeie în jur de 60 de ani care avea să coboare la Vatra Dornei.

Mă aprovizionasem binişor cu presă (Adevărul, Gazeta sporturilor, Dilema veche) şi-am purces la lectură. Pe la Gherla, femeia din Bucovina, cea mai vocală, mi s-a adresat indirect:

– Numai domnul nu zice nimic…

Am ridicat privirea din ziar, întrebător.

– Dumneavoastră cu cine votaţi?

Culmea, chiar nu remarcasem că discuţia devenise una politică.

– Păi, eu sunt sas, aşa că vă puteţi imagina cu cine!

– A, deci cu Iohannis!, a zis ea mulţumită.

Nu-i aşa c-am fost fraier? Sas prost de onest! Trebuia să-mi ţin naiba identitatea etnică… acoperită, să creadă compartimentul că sunt şi eu un român care votează cu neamţu’! Scorul, oricum, a fost de 3:2 sigur. Doar femeia care a coborât la Dej era oarecum nehotărâtă, iar bărbatul de prin Călăraşi un potenţial votant de-al lui Ponta (n-am auzit să-şi fi declinat opţiunea, dar era singurul cu faţă… pontă).

Pe când trenul se apropia de Dej, femeia nehotărâtă s-a pregătit de coborâre. Când a dat să iasă din compartiment, luându-şi rămas bun şi urându-ne drum bum, tânăra şi-a întrerupt lectura (citea o carte) şi i-a spus insistent-rugător în loc de la revedere:

– Să nu votaţi cu Ponta!

– Păi, n-am votat nici în primul tur cu el…, a replicat aceasta.

Hm, cu cine-o fi votat? Bănuiesc că fie cu Funar, fie cu V.C. Tudor, „tri(ne)bunul” (Cătălin Prisăcariu) care s-a şi aliat cu „infractorul” de Ponta (de la Vadim citire: „Victor Ponta e un infractor care vrea să fie şeful statului. Treziţi-vă!”; „Dacă vine Ponta cu gaşca lui de baroni locali va fi sfârşitul neamului românesc!”).

Ei, nu spun că dacă Ponta câştigă vine sfârşitul lumii. Vorba aceea: viaţa merge înainte! Dar parcă ar fi cazul să ne pese şi de cum va merge înainte viaţa noastră: în genunchi sau în picioare? Cu faţa spre Est sau spre Vest? Cu lucrurile făcute de mântuială sau bine făcute?

Cine a vrut să vadă, a putut s-o vadă deja cu vârf şi îndesat: doar Ponta protejează plagiatorii şi fabricile de diplome şi corupţii şi câte rele-n lună şi-n stelele României furate!

După alte nouă ore lungi şi late, am ajuns înapoi la Iaşi. Da, lung e drumul Clujului – chiar mai lung decât mai-an. Dar s-a gătat el – doar al dorului de normalitate încă nu. Aşa că vă rog şi eu: să nu votaţi cu Ponta – trebuie să cadă definitiv şi Zidul dintre Transilvania şi Vechiul Regat!

Michael Astner este poet, traducător şi publicist