Maşina de propagandă rusească şi tragedia din Ucraina (I)

Un analist francez intervievat de canalul de ştiri France24 estima că impactul catastrofei aviatice din regiunea Doneţk asupra regimului de la Kremlin, în planul imaginii publice, va fi unul masiv. Şi Anne Applebaum scria în Washington Post că tragicul eveniment marchează sfârşitul "basmului" livrat până acum cu succes de Moscova comunităţii internaţionale privind natura şi protagoniştii reali ai conflictului armat din estul Ucrainei. Şi la noi unii au ajuns chiar să se întrebe, de-a dreptul dramatic, dacă nu asistăm cumva la începutul sfârşitului lui Vladimir Putin.

Astfel de evaluări, care la o primă impresie par să subestimeze inerţii îndelung încetăţenite, pleacă de la premiza că tot ceea ce se întâmplă acum va întoarce opinia publică internaţională, mai ales cea din Europa, împotriva regimului de la Moscova. O opinie publică pentru care până acum conflictul în cauză, deşi provoca zilnic o mulţime de victime (dacă ar fi să menţionăm doar zecile de morţi provocate de doborârea de către "rebelii separatişti" a unor avioane militare ucrainiene în ultimele săptămâni) era văzut drept ceva "îndepărtat" care se întâmpla undeva într-o regiune pe care nu puţini o considerau a fi parte a "sferei de influenţe legitime ruseşti".

Peste noapte însă totul s-a schimbat. Impactul emoţional al unei tragedii în care şi-au pierdut viaţa 80 de copii nu putea să fie decât unul copleşitor. În Sunday Times David Cameron vorbeşte despre o "fărădelege Made in Moscow" în timp ce în Olanda, ţara care are de departe cel mai mare număr de victime, influentul cotidian De Telegraaf cere deschis ca trupe internaţionale să intervină în zonă pentru a proteja arealul catastrofei. O reacţie faţă de maniera degradantă în care "rebelii" au tratat cadavrele amestecate cu resturile epavei avionului, a jafurilor semnalate dar şi faţă de comportamentul lor agresiv faţă de observatorii OSCE prezenţi la locul faţa locului.

Toate astea sunt veşti proste pentru Vladimir Putin, într-un moment când avea doar motive de satisfacţie. Liderul de la Kremlin tocmai se întorsese dintr-un turneu în America de Sud, în care a fost primit extrem de călduros nu doar în Cuba ci şi în Argentina şi Brazilia iar în cadrul reuniunii BRICS de la Fortalesa, la care a participat, tocmai s-au făcut paşi suplimentari în ofensiva comună anti-occidentală, asumată mai ales de China şi Rusia. E adevărat, UE decisese între timp unele sancţiuni suplimentare ca reacţie la criza din Ucraina dar acestea sunt semnificativ mai blânde în raport cu cele luate de Washington şi în general nu se putea vorbi despre vreo izolare politică reală a Kremlinului pe vechiul continent.

Din contra, punctul de vedere al ruşilor era privit cu destulă simpatie în destule ţări, mai ales în Germania. Simplul fapt că Der Spiegel publica pe 7 iulie un articol referitor la curentele dominante din societate privind orientarea politicii externe a ţării cu titlul "Va fi America sau Rusia?" este relevant pentru succesul incontestabil al Moscovei pe această direcţie. De altfel, acelaşi săptămânal nota că deşi bătălia pentru Ucraina se desfăşoară pe mai multe fronturi (diplomaţie, gaze naturale, armament pentru rebeli, servicii secrete) probabil că instrumentele cele mai importante utilizate de ruşi sunt "Internetul, ziarele şi televiziunile, inclusiv jurnaliştii şi analiştii "aşa zişi neutri" împrăştiaţi prin toată lumea pentru a promova poziţia Kremlinului". De o manieră similară, Carl Bildt, ministru de externe al Suediei, vorbea despre "o propagandă brutală, ceva ce nu am mai văzut de decade întregi în Europa, destinată să provoace frica şi diviziunea în Ucraina şi să acopere acţiunile Rusiei… În timp ce în trecut un război începea printr-un tir de artilerie, astăzi începe printr-o campanie de dezinformare".

Relativ recent maşinăria de propagandă rusească a fost consolidată. Agenţia de presă RIA Novosti, ale cărei poziţii în comentarii erau considerate a fi prea apropiate de punctele de vedere şi de linia ideologică occidentală, a fost integrată într-un nou holding media, "Russia Today",al cărui rost principal declarat este acela de a promova cu prioritate imaginea Rusiei în străinătate. Russia Today este condus de un personaj cu vederi extrem de conservatoare, Dmitri Kiseliov, care a ţinut să precizeze, imediat după preluarea mandatului, că principala misiune a noii structuri nu este aceea de a promova "obiectivitatea" ci "dragostea faţă de Rusia".

În paralel a fost extinsă prezenţa mediatică rusească în străinătate, cu o generoasă finaţare guvernamentală. Lesne de înţeles de ce Germania a fost o ţintă prioritară. Cu un an în urmă a fost înfiinţată o agenţie de ştiri video, Ruptly, cu sediul la Berlin, cu peste 100 de angajaţi, care alimentează diverşi abonaţi (la preţuri puternic subvenţionate, aşa cum procedează şi chinezii de la agenţia Xin Hua), între care câteva dintre televiziunile importante, cu materiale care într-o formă mai mult sau mai puţin explicită servesc interesele de propagandă ale Moscovei (mai ales atunci când e vorba de situaţia din Ucraina de est). (Continuare în numărul de mâine)