Mintea românului cea de pe urnă

* E vineri şi au trecut trei săptămâni dintr-o campanie electorală care n-a deranjat pe nimeni prea tare, dar echilibrul din natură ne face să bănuim că ne vor deranja urmările sale, adică perioada de după alegeri. Cu toate astea, ne-am obişnuit cu aleşii ca mâţa cu puricii şi am învăţat să trăim într-un fel de simbioză, la modul că ei ne fraieresc, iar în schimb noi ne lăsăm păcăliţi. Una peste alta, până la vremea de după (ori de ducă, vom vedea!) mai este cam o săptămână, ideală pentru a ne putea interesa îndeaproape de modul în care se vor desfăşura alegerile locale. Nu în general, ci pornind de la nivelul cel mai intim, mai de jos, motiv pentru care stăm de vorbă, acum, cu primarul din Consumatori, nu prea pitorească, dar foarte reprezentativă localitate de pe la noi (noi, românii)…

– Domnule primar, bună ziua! Mai sunt puţine zile până la alegeri: aţi amenajat secţia de votare, v-aţi pregătit?

– Nu secţia, ci secţiiLE, cu LE mare, că avem mai multe. Două la Primărie, două la şcoală, apoi câte patru în fiecare bufet, chiar şi la magazinul mixt avem… Să fi dat jos vântul câteva, dar tot ies măcar zece, poate chiar o duzină!

– La câţi locuitori aveţi în localitate nu-s prea multe?

– Eu ştiu să învăţ din experienţa precese… pregedes… strămoşilor! Cum a păţit, în 2014, c-a ieşit altul decât trebuia, fiindcă n-a avut grijă cu secţiile din disperă…

– Din ce?

– Plecaţii din ţară, care a stat la coadă, s-a enervat şi n-a ieşit cine trebuia. La noi vrem să nu iasă probleme, mai ales că ne aşteptăm să vină şi turiştii, să viziteze, aşadar am pregătit liste suplimentare suficiente.

– Vă referiţi la turism electoral, cu autocarele, nu?

– Mă referesc la turişti veniţi să ne viziteze frumuseţile!

– Dacă privesc atent în jur văd doar glod, case coşcovite, garduri căzute, gunoaie, beţivi prin şanţuri: care-s frumuseţile din partea locului?

– Era vorba aia, veche, că gusturile nu se discută!

– Înţeleg că v-aţi obişnuit cu turismul electoral, dar astea sunt alegeri locale! Cum ar fi să vă voteze oameni din satele vecine, care nici măcar nu vă cunosc?

– Ar fi bine!

– Dar ei n-au de votat primarii din localităţile lor?

– Da, au, dar îi ajutăm şi noi! Facem un fel de barter! Ei votează şi la noi, noi şi la ei… Oricum, suntem rude cam toţi de prin zonă!

– De la Adam şi Eva?

– De la vin, toamna, când iese, că nu se mai ştie după aia care al cui e!

– În altă ordine de idei, cum aţi amenajat secţiile? Aveţi urne?

– Am urme în palme, de la muncit toată viaţa! Halbele sunt grele! Mai am o urmă în cap, de la cumnatul sau, mai bine zis, de la sapa lui…

– Nu urme, ci urne, în care se bagă buletinele de vot! Aveţi?

– Am zis să eliminăm etapa asta, care înseamnă investiţii şi riscuri: alegătorii de la noi s-au învăţat încă din anii ’90 să-mi aducă mie buletinele ştampilate…

– Aţi avut probleme cu listele de alegători, le-aţi actualizat?

– Listele-s la mine în minte, îi ştiu pe toţi ce fac, cât beau şi cum votează! Nu după numele din buletin, că şi ei le-au uitat, ci după porecle: Halbă, Trotil, Bidon, Litruţ, Pelicanu, Drojdel, Sugică sau Burete, ca să dau câteva exemple de alegători buni şi conştiincioşi, care hotărăsc destinele localităţii noastre şi ale ţării, în general!