Moldova, umilită din nou

În timp ce opinia publică ieşeană dezbate aprins pe marginea unui pasaj subteran de 300 de metri, proiectul de buget pe 2015 se pregăteşte să treacă de Parlament. În lista de investiţii prioritare pe anul viitor, întreaga regiune a Moldovei este amintită o singură dată. Astfel, din cele 25 de proiecte de infrastructură "esenţiale" României în 2015, Moldova s-a ales cu o reamenajare la Institutul de Oncologie Iaşi. În restul ţării, autostrăzi, şosele de centură şi diguri, la moldoveni un spital, şi încă ce spital. Morţii cu morţii, vii cu vii, aşa s-ar traduce filosofia bugetară a Guvernului pentru regiunea noastră (evit să spun Guvernul Ponta, pentru că întreaga “metafizică” a alocărilor post-decembriste confirmă principiul). Pentru ca lucrurile să fie şi mai evidente, Iaşului îi este alocată a doua sumă pe ţară pentru echilibrarea bugetelor locale. Altfel spus, bani de investiţii nu avem, doar fonduri pentru subzistenţă meritaţi cu prisosinţă. Adică aspirină pentru cancer de stomac, că tot aminteam de oncologie. Şi aia netamponată. Citim aici, în substrat, şi promisiunile lui Liviu Dragnea făcute primarilor ieşeni cu ocazia vizitelor de racolare.

Cum era de aşteptat, autostrada Iaşi – Târgu Mureş nu apare ca prioritate în Master Planul pe Transporturi. Dacă nu se întâmplă vreo minune, prima lopată de pământ se va scoate undeva între 2021 şi 2030, când mulţi dintre noi vom fi trecut de mult pe la Institutul amintit mai sus. Ce nu înţeleg sau se fac că nu pricep guvernanţii este că această autostradă nu este despre câte maşini circulă spre vest. E în primul rând un semnal politic al lumii civilizate pentru Moldova de aici şi de dincolo de Prut că a învăţat ceva din criza ucraineană. Altfel, e normal ca Bruxelles-ul să nu cunoască subtilităţile şi sensibilităţile istorice ale regiunii. Dacă nu sunt traşi de mânecă, birocraţii europeni vor continua să vadă în Moldova doar o fâşie de dealuri şi podişuri, neinteresantă economic. Responsabilitatea aparţine tot Bucureştiului, eventual Chişinăului.

În al doilea rând, autostrada e despre miile de locuri de muncă apărute în regiunea cu cel mai mare şomaj din ţară. Până la marii investitori care vor trece Carpaţii, autostrada e despre micii investitori care vor avea cui să vândă cuie şi piuliţe. Nu în ultimul rând, nu e nimeni absurd să ceară finalizarea autostrăzii până în 2020. Dar 50 de kilometri, într-o zonă de câmpie, în şase ani, nu trimite România în faliment. Şi un singur kilometru finalizat ar transmite un semnal puternic investitorilor. Să mai amintim că în întreg Master Planul de Transport – inclusiv căi ferate şi aeroporturi -, marile investiţii ocolesc Moldova până după centenarul Unirii?

Duminică, 21 de decembrie, se împlinesc 25 de ani de când bucureştenii s-au alăturat protestelor de la Timişoara şi au schimbat soarta Revoluţiei. În aceeaşi zi, Klaus Iohannis, ales preşedinte prin presiunea străzii şi cozile diasporei, va depune jurământul în faţa legislativului. Tot atunci, cele două Camere sunt chemate să adopte bugetul pe 2015. Dacă au un minim de responsabilitate, toţi parlamentarii din Moldova trebuie să găsească o formulă de protest pentru bătaia de joc la care e supusă regiunea pe care o reprezintă. Să lase interpelările, bocete formale care ajung la coşurile ministerelor, şi să le arate degetul celor din guvern – care oricum nu-s de prin Moldova.

Dacă nu, urmează 24 de ianuarie, când societatea civilă de prin aste părţi ar trebui să se mobilizeze. Ultimii 25 de ani ne-au demonstrat că marile victorii se obţin în stradă. 

Publicitate și alte recomandări video