Mons 2015

M-am trezit zâmbind, săptămâna trecută, atunci când Anne-Sophie Charle, secretarul general al Fundaţiei "Mons 2015 – Capitală Europeană a Culturii" îmi spunea că o mare de detractori au izbucnit atunci când au prezentat conceptul dosarului pentru a fi Capitală Europeană a Culturii în 2015. Acesta e Mons 2015- Where technology meets culture. Blasfemie, jos cu aceste anglicisme flamande (Mons e un centru al Waloniei, partea franceză a Belgiei), unde sunt artele? (Van Gogh a învăţat aici să picteze), unde e poezia (Mons l-a ţinut în puşcărie pe Verlaine), afară cu americanii (proiectul a adus două mari investiţii Google şi Microsoft) etc, etc. Corul nemulţumiţilor şi scepticilor a fost copleşitor, îmi spune Anne-Sophie, care e şefa de cabinet a primarului şi care coordonează logistic şi financiar proiectul, şi abia începând de anul trecut, din noiembrie, când a fost făcut public tot programul, în fiecare detaliu al lui, s-a liniştit valul de critici şi, încet-încet, a devenit unul de entuziasm şi participare.

Lansat de un primar extrem de influent, care a devenit şi Prim-Ministru pentru vreo doi ani, proiectul a pornit de la o idee simplă, dar după cum se vede, care a dat rezultate spectaculoase: în 1895, doi jurişti din Mons, Paul Otlet şi Henri La Fontaine, pasionaţi de lectură şi bibliografie, au inventat Sistemul de Clasificare Zecimală, care a revoluţionat activitatea bibliotecilor şi care a fost considerat primul motor de căutare bazat pe fişe, strămoşul, deci, al lui Google. Dacă ar fi să simplificăm, am putea spune că această idee creativă a transformat un oraş aflat în decădere economică, fost mare centru minier în trecut, dar cu minele închise astăzi, într-un mini Silicon Valley belgian. Pentru că, sedus de idee, gigantul Google a investit 450 de milioane de dolari într-un mega-centru european de date, motiv suficient pentru ca, imediat, Microsoft şi încă alte o sută de firme de IT să se stabilească aici regenerând oraşul şi zona.

Dosarul de candidatură, îmi spune amfitrioana, a fost negociat politic, întâi la nivel federal (pentru că Bruges, oraş flamand fusese Capitală Europeană a Culturii în 2002, primarul a cerut sprijin pentru un oraş walon). Apoi s-a negociat cu oraşele importante din zonă, care au semnat un parteneriat care le dădea dreptul să organizeze fiecare câte o mare manifestare care să fie prinsă în calendarul anului 2015 şi finanţată din bugetul operaţional. În fine, tot spectrul politic din Consiliul Local a susţinut evenimentul, indiferent de partid. Ceea ce nu a anulat criticile, bineînţeles, dar le-a îndreptat spre un palier al opiniilor contradictorii nu spre cel, mult mai primitiv, al cârtelii cu scop electoral.

Mons e un oraş mic, de 100.000 de locuitori, are trei atracţii clasate patrimoniu UNESCO, în jurul cărora s-au construit programe culturale: Clopotniţa barocă cu ceas, din 1661, situl arheologic de minerit neolitic peste care s-a ridicat un nou Muzeu al Silexului şi Procesiunea Dragonului din Mons (zis şi Doudou), care evoca lupta Sfântului Gheorghe, clasată patrimoniu imaterial şi pentru care s-a construit şi un muzeu de sine stătător acum. Apoi, ca punct de plecare pe linia patrimoniului, Catedrala gotică din Mons, de sec. XV, care adăposteşte moaştele Sf. Waudru, ocrotitoarea oraşului şi care prilejuieşte, da, de zilele oraşului, o procesiune în care moaştele sunt plimbate într-o caleaşcă de aur, stil Ludovic al XVI-lea, de către tinerii oraşului. Da, vorbesc, de un oraş european, dintr-o ţară dominată de stânga emancipată, plină de revoluţionari anarhişti şi artişti "sociali", care sunt iritaţi, mai degrabă, de corporaţii şi de invazia publicităţii decât de credinţele religioase. Iar în ceea ce priveşte publicitatea, la Mons e vizibil boicotul faţă de această ocupaţie cupidă, una dintre cele şase instalaţii urbane create cu acest prilej fiind explicit anti-panouri publicitare. Deci, publicitatea pentru această capitală e minimală, fără excesele sufocante din ţările subdezvoltate şi din Estul Europei, colonizate de bannere şi billboard-uri, care justifică bugetele obscene cheltuite pentru aceste activităţi.