Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Aduceţi-vă aminte, o, preaiubiţilor cetitori, de mine, ticălosul, cel care, când m-am născut, am murit. Că om sunt şi eu - muritor, asemenea tuturor celor din neamul lui Adam, omul cel dintâi, zidit cu mâna lui Dumnezeu din pământ.
Şi cu voia lui Dumnezeu în pântecele maicii mele, Maria, m-am închipuit în vreme de nouă luni de zile şi m-am închegat în sânge, din sămânţă bărbătească, din tata Hristofor şi mama, femeia lui, căci, după cum se ştie, după căderea în păcat a lui Adam şi a Evei, oamenii nu mai sunt zidiţi de Dumnezeu, ci îşi fac ei înşişi prunci. Şi părinţii mei, care au fost însoţiţi de legea dreptei credinţe, cu poftă şi dulceaţă trupească sărutându-se, s-au împreunat şi aşa m-am născut. Dar după ce m-am născut, n-am dat ţipăt şi, asemenea pătimaş, precum şi născătorii mei, n-am căzut pe acest pământ.
Căci când m-am născut, am murit. Iaca-şa! S-a întâmplat asta în luna lui mai, în ziua prăznuirii Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, la văleat 7331 de la Facerea lumii, adică de la Adam, sau, pe nou, la anul 1823 de la Naşterea Mântuitorului. Văzând că n-am ţipat când m-a scos din mama şi nu mişcam picioruşele ca nişte rămurele uscate, nici nimica altceva, moaşa Ilioaia a zis cu glas răguşit:
- Aista-i mort, Mario! Nu i-o fost dat să trăiască.
Şi m-a învelit în nişte cârpe murdare şi mânjite de sânge, după care m-a pus aproape de plită, lângă căldarea cu zoaie. Pe urmă moaşa, o fomeoaică cât un cazac, şi-a şters broboanele de sudoare de pe frunte şi a început să se spele pe mâini într-o covăţică, că era plină de sânge până la coate:
- Ui, da' ştiu bine că m-am chinuit. Nu-i uşor pentru cea care naşte, da' nici pentru cea care ajută la naştere. Ce să facem? Asta-i soarta noastră blestemată a femeilor. Că bărbaţii... Da' noi, femeile, ehei, noi tragem... Că am adus vorba de bărbaţi: Să-i spui lui Hristofor să s-astâmpere, că gata! nu mai are voie. Nici tu - să naşti, că poţi muri. Lasă că-ţi ajung şase. Îi spun eu lui Hristofor cum stă treaba... Tu poţi să plângi, Mario, că te uşurează. Toate plâng după ce nasc.
Dar biata mama, înfofolită sub oghealuri, gemea neauzit, femeieşte. Nici să vorbească, nici să plângă nu mai putea, sărmana - prea era moleşită. Atuncea Ilioaia şi-a înnodat mai bine colţurile albe ale basmalei şi a strigat cu glas poruncitor de-au zăngănit carafa şi paharele de pe masă:
- Hristofoare!
- Aicea, cucoană Margareto!, a sărit în sus tata. Se frământa ca la fiecare naştere de copil. Ba umbla ca bezmeticul prin ogradă, ba se aşeza pe treptele căsuţei lui de mindirigiu calic de la rohatca Păcurarilor şi trăgea din lulea. Iar când nu mai putea răbda, se ducea la beci.
Tata a intrat în casă cu ochi fricoşi, cum sunt toţi bărbaţii când aud răcnetele femeii în durerile facerii, dar şi rotunzi din cauza deselor mersuri la poloboacele din beci. Şi, dând să păşească înainte, la porunca arţăgoasei moaşe, tata a dat peste căldarea cu zoaie. Zoaiele au plescăit în căldare şi câteva picături fleoşc! au stropit şomoltocul de cârpe murdare în care mă aflam mort.
Ş-atuncea am tras aerul cel de obşte în pieptuţ şi am dat ţipăt ascuţit. Şi toţi s-au bucurat. Măcar că glasul cel dintâi al ieşirii în această lume mi-a fost plânsul, ca la toţi pruncii de pe lume (pentru că este ştiut cum că nici un împărat nu a avut alt început al naşterii, ci una este intrarea în viaţă în lumea aceasta şi asemenea este şi ieşirea de aici - prin moarte, deşi cu felurite chipuri) cei din casă s-au bucurat la plânsul meu.
Când mama a auzit orăcăitul meu cât un căpeţel de viaţă, a început în sfârşit să plângă, cuprinsă de o bucurie tulbure şi adâncă. Neputând să ridice capul, mama mă urmărea cu priviri piezişe din pat:
- Copilaşul meu, micuţul meu!, bâiguia mama şi lacrimi în picuri străvezii i se scurgeau din ochi pe obrajii veştezi şi se împrăştiau pe pernă.
Mama m-a învelit numaidecât.
Dar tata îşi încorda gâtul să mă mai audă: voia să audă glasul vieţii care biruise. Pe urmă a lăsat odaia plină de năduşeală, mirosind a leşie, a săpun de casă, a rufe nespălate şi a ulei de candelă rânced şi a ieşit afară. S-a aşezat pe trepte şi a început să pâcâie din lulea. Se scălda în ultimele raze de soare ce se iţeau de după spinările întunecate ale dealurilor din Păcurari. Mii şi mii de fire de praf pluteau în lumină, chiotele şi incotele copiilor veneau din casă, laolaltă cu meliţatul femeilor, alţi copii, ai vecinilor, se aburcau pe garduri şi se cocoţau pe porţi, hâţânându-le, puii de gâscă din ogradă se zgâncileau la codiţă făcând a ploaie, iar dinspre dugheana de la poartă venea mirosurile cunoscute: de postav vechi şi putred, de pânză îmbâcsită de praf şi de sfoară de cânepă. Nu se mai dădea dus de pe trepte. Se simţea acasă. Aici era bucăţica lui de lume din lumea cea mare: atât de încâlcită, cu legile ei sucite, cu obiceiurile ei nepătrunse, cu bucuriile şi tristeţile ei!
Aici m-am născut eu! Zice câte unul: Ehei, dacă eu n-aş fi fost eu, dacă aş fi fost în altă situaţie, dacă aş fi avut altă fire, altă soartă... vai, ce lucruri minunate aş fi putut face! Dacă uite că n-avem! Uite că eu sunt eu. Zică cine ce-a zice: Eu am fost eu, în situaţia asta, cu firea asta, cu soarta asta... care am căzut în lume, botezat cu zoaie, în ţipete ascuţite, în ziua pomenirii Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, la anul 1823 de la naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Și am fost îngrijit cu nepovestită milă de maica mea, în scutece înfăşat, păzit şi hrănit cu lapte din ţâţele ei. Iară în a şaptea zi am fost botezat, fiindcă se ştie: până la botez pruncul omului e mort pentru veşnicie, iară odată ce este botezat se însufleţeşte. Aşa că se poate spune că în această a şaptea zi, când am fost încreştinat de părintele Clocotici la biserica Sfânta Maria din mahalaua Păcurarilor, am înviat din nou.
Din dumnezeiescul botez am fost numit Constantin, după numele Sfântului Împărat Constantin, cel întocmai cu Apostolii, Ostaşul curat, căruia i s-a arătat pe cerul amiezii semnul Crucii spre biruinţă. Iară mama mea a aşteptat patruzeci de zile să i se cureţe carnea. Şi când i s-a curăţat carnea după patruzeci de zile a mers la biserică, a căzut în genunchi şi s-a prosternat până la pământ la icoana Sfintei Preciste. S-a rugat cu lacrimi fierbinţi doar un lucru - să mă lase în viaţă. Şi Sfânta Fecioară m-a lăsat!
Dară eu, născutul-murit sau muritul-născut, n-am trecut dincolo de liman. Am rămas în răutăţile şi zoaiele acestei lumi, care, îmi pare acum la bătrâneţe, precovârşesc dulceţurile şi bucuriile ei.
Asta a fost voia lui Dumnezeu!
Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |