Noua Europă a lui Junker şi România captivă a lui Dragnea

Anunţ şoc al preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Junker: summit european post-Brexit la Sibiu pe 30 martie 2019, stat de drept obligatoriu, România în Schenghen, adoptarea rapidă a monedei euro, cu asistenţă şi sprijin financiar. Printre rânduri citim: România, invitată să fie un stat „refondator” al Europei. Un parcurs trasat să relanseze Europa care ar urma să se federalizeze: preşedintele va fi ales direct şi va îndeplini funcţiile comasate ale şefilor Comisiei Europene şi Consiliului European, apare un ministru de finanţe european, iar deciziile Curţii Europene sunt aplicate de toate statele; apar şi liste transnaţionale la alegerile europarlamentare: românii vor putea vota germani, în locul conaţionalilor.

Deşi România nu are forţe ori lideri care să se manifeste explicit şi coerent împotriva valorilor UE, cea mai mare parte a politicienilor acţionează ca atare: detestă regulile europene, ar face orice să scape odată de această presiune normativă şi ar miza oricând pe un eşec al proiectului uniunii.

În România se află în desfăşurare un proiect laborios de capturare a statului. Coaliţia guvernamentală, condusă de un infractor sprijinit de condamnaţi şi inculpaţi mânaţi de setea de răzbunare, desfăşoară un război de hărţuire împotriva ultimilor procurori şi magistraţi dedicaţi statului de drept. CCR, Înalta Curte, CSM au capotat şi sunt la cheremul puterii, ministrul de Justiţie propune o lichidare a justiţiei independente. În mare parte, mass-media acordă suport masiv acestei ofensive politico-mafiote incompatibile cu normele şi principiile UE. Românii au oferit un spectacol impresionant în iarnă, protestând împotriva OUG 13, dar se pare că România profundă rămâne insensibilă la valorile statului de drept. Un front tăcut al restaurării în educaţie, sănătate şi administraţie modelează structuri clientelare, bazate pe lipsă de transparenţă şi conflict de interese.

Finanţele statului au intrat în zodia dezmăţului populist, companiile de stat sunt devalizate şi silite să acopere promisiunile făcute de politicieni inconştienţi. Guvernanţii nu mai construiesc un viitor prin investiţii, ci se rezumă să-şi trăiască clipa, încurajând iraţional doar consumul. Privilegii incredibile precum „pensiile speciale” dezechilibrează bugetul asigurărilor sociale şi generează împrumuturi costisitoare pentru generaţiile următoare. Agenţii liberalismului economic global (companiile cu capital străin, băncile, fondurile de pensii private) sunt supuşi unui tir ideologic de tip comunist. PSD îşi propune să etatizeze economia, colonizând posturile de conducere cu sinecuri politice şi hărţuieşte zilnic adevăraţii antreprenorii cu tâmpenii legislative. Pisica e pe cale să se rupă, catastrofa nu e deloc departe.

Nu se poate ca Junker să nu fie la curent cu ceea ce se întâmplă în România. Nu se poate să nu vadă că parcursul europen e într-un derapaj pe toate planurile şi că nimic nu pare să-l oprească. Cele două proiecte, noua Europă propusă de Junker şi România lui Liviu Dragnea, se află pe o linie de coliziune clară. Nu au cum să dea la pace, fiindcă se exclud una pe alta. De aici şi întrebarea: un nucleu dur al Europei, din care să facă parte România, este proiectul vizionar sau utopia şefului Comisiei Europene?

Răspunsul intern la această provocare-inviaţie făcută României îl vom vedea în lunile următoare. Nimeni de la Bruxelles nu-şi pune speranţele în coaliţia de guvernare, nimeni nu vede un interlocutor în Liviu Dragnea. şi nici declanşarea avertismentelor ori sancţiunilor europene nu pare o opţiune în faţa unor populişti-cleptomani care nu fac decât să caute ţapi ispăşitori din Occident pentru dezastrul generat acum. Mesajul şefului Comisiei Europene este adresat societăţii. Dacă somnolenţa naţională va continua şi lipsa de reacţie la capturarea statului predomină, e greu de spus în ce fel de proiect europen va mai fi România la 30 martie 2019.