Caută 
4 MIN
După ce au crescut pensiile speciale parlamentare şi lefurile de la Guvern şi Preşedinţie, n-a mai rămas nimic pentru gogoşile electorale din 2016.
Noul Cod fiscal este unul dintre cele mai controversate proiecte legislative postdecembriste. Pus ba într-o lumină proastă, ba în una favorabilă, viitoarea lege seamănă oarecum cu umflarea triumfală a lefurilor profesorilor înainte de alegerile din 2008, doar că acest cod urmează să se aplice la nivelul întregii ţări şi nu pentru o singură categorie socio-profesională.
Principala prevedere care a făcut brusc imposibilă promulgarea lui este reducerea generală a TVA. Totuşi, primul ministru se laudă cu sporirea consistentă a încasărilor la buget provenite din TVA, în condiţiile reducerii masive a taxei pentru alimente.
La vârful instituţiilor statului, nu există un consens în explicarea paradoxului.E ceva normal. Recapitulând foarte pe scurt, proiectul noului Cod fiscal a fost aprobat aproape în unanimitate în iunie, câteva zile mai târziu a fost întors în Parlament de către preşedintele Iohannis, care a refuzat astfel să promulge legea, pentru ca acum nimeni să nu mai recunoască utilitatea noului cod.
Că avem cea mai slabă clasă politică din istoria României este probabil singura certitudine a noii orânduiri capitaliste a ţării. E de neconceput însă ca niciunul dintre politicieni, cu atât mai puţin dintre cei cocoţaţi în vârful partidelor, să nu fie în stare să explice de ce proiectul Codului fiscal conţine prevederi cu efecte negative mai pronunţate decât alte măsuri din acelaşi Cod aşteptate de toată lumea şi binecuvântate inclusiv de Banca Naţională.
BNR a explicat în câteva rânduri, în termeni tehnici nedigerabili pentru marea masă a cetăţenilor cu drept de vot, că relaxarea fiscală adusă de acest Cod fiscal restrânge spaţiul de manevră în domeniul politicii sale monetare. Altfel spus, generozitatea politicienilor absolvenţi de drept, politehnică şi ştiinţe sociale îi înghesuie pe economiştii Băncii Naţionale pe un culoar îngust, în care cursul leului şi dobânzile bancare încap mai greu.
Dinspre partea politică vine doar zgomot, ca de obicei, pentru că, după ce şi-au acordat pensii grase, aleşii s-au trezit în an preelectoral că li se taie la fel de rapid populismul de sub picioare. Mai mult, creşterea lefurilor angajaţilor la stat este şi ea acum sub semnul întrebării, după ce majorarea salariilor guvernamentale şi a celor din administraţia prezidenţială a intrat în vigoare luna trecută. TVA-ul de 9 la sută la alimente şi l-a arogat o anumită persoană din aceeaşi tagmă politică, pe când cel de 19 la sută licitat şi promis atât de PSD cât şi de PNL pentru bunuri şi servicii este de asemenea sub semnul întrebării.
Ar fi două posibile explicaţii. Prima: toată lumea politică s-a săturat într-adevăr de actualul premier şi atunci se pregăteşte o nouă împărţire frăţească a ciolanului – dar în acest caz preşedintele riscă să dea cu oiştea în gard dacă acceptă TVA-ul „liberal” de 19 la sută în locul celui „social-democrat” sau „progresist”. A doua: se întrezăreşte o perioadă financiară nesigură (nu-i spune nimeni „criză”) şi atunci toate riscurile se reduc forţat spre zero. Există cel puţin două indicii în favoarea acestei din urmă posibilităţi.
2016 este an cu alegeri locale şi parlamentare, deci unul cu mare risipă de bani şi promisiuni (baronii lui Dragnea au primit deja o infuzie de un miliard de lei chiar zilele trecute). Pe de altă parte, seceta va grăbi ştergerea avantajelor oferite de reducerea TVA la alimente (avantaje care, deşi încă se regăsesc în rata negativă a inflaţiei din luna iulie, au început să fie şterse de scumpirile strecurate în rafturile magazinelor). S-ar putea adăuga şi lipsa investiţiilor mari, precum cele în infrastructură, mai ales în jumătatea de est a României, dar acesta este deja un fenomen cronic tolerat de toţi politicienii, indiferent de orientare, etnie şi loc de baştină.
Rămâne, aşadar, o singură sursă de venit care menţine bugetul pe plus: eficienţa inspectorilor ANAF. Taman când toată suflarea credea că e la mâna procurorilor DNA. Încasările peste aşteptări la buget şi statisticileeconomice promiţătoare (cel puţin până în momentul de faţă) constituie singurele argumente ale primului ministru pentru acceptarea Codului fiscal în forma actuală. Însă oponenţii răzgândiţi ai Codului fiscal cobesc că minunea nu va ţine mult.
Mai sunt două săptămâni de secetă până la sesiunea extraordinară a Parlamentului, convocată tocmai pentru Codul fiscal. Va fi ea cu adevărat extraordinară?
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
