O anticameră a dezastrului

Sun deunăzi unor prieteni, har roaming-ului, şi aflu că sunt în Alpi, admiră piscurile, mai trag şi ei câte un gât de aer pur şi nu contenesc să se mire de liniştea milenară. Cred că e singura vară, în toţi aceşti ani de sumbră tranziţie, când am văzut puzderie de biciclişti încălecaţi pe chestii şic, între opt sute, o mie şi chiar mai bine de euro. N-ar fi dat nimeni, înainte, atâta bănet pe un lucru care nu foloseşte decât distracţiei, în fond. Nu mai spun de mulţimea de accesorii care, evident, costă şi ele, adesea mai mult decât unealta. Să nu uit de motocilişti. Cumva, aspiraţia moldoveanului de a se procopsi cu o maşină – în care să pună marfă şi s-o care la piaţă – era de înţeles, avea o logică. Achiziţia de monştri pe două roţi, scumpi cât un apartament mai de doamne-ajută, s-ar zice că jalonează o altă eră a mentalului: ne-am săturat să supravieţuim, monahiceşte, legând strâns teiul de curmei; ne mănâncă să huzurim, să dăm cu banul, să cumpărăm boarfe, să ne exhibăm la restaurant, să punem pe noi ţoale cât mai scumpe, brenduri, cu vorba intrată în vogă şi la noi.

Dar dacă urci câteva trepte, ba chiar mai multe, cât mai multe, ce te-ar surprinde de-acolo, de la înălţime? Amân puţin răspunsul şi încerc să fac o socoteală, sper, nu prea complicată. Ce avem deja? Majorări substanţiale de preţuri la gaze şi energia electrică. Cât de curând, după o logică simplă şi inexorabilă, vor urma altele. Deja întreprinderile de panificaţie au anunţat că vor scumpi pâinea. „Franzeluţa”, producătorul de pâine cel mai important din republică, a declarat că majorările operate la gaze şi curent îi produc cheltuieli suplimentare de peste 14 milioane de lei. Replica va veni, inevitabil, în chip de preţuri, unele, probabil, bine prohibitive la pâinea cea de toate zilele. Nu-i greu deloc de prevăzut o reacţie în lanţ şi ca atare un nou val de scumpiri. Unde am citit mai ieri? Cred că pe site-ul Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”: nevoiaşii vor cheltui, în ultimă analiză, după ce noile tarife la gaze şi energia electrică îşi vor face efectul deplin, circa 90 la sută (90! – aţi citit bine) din venituri doar pe facturi. Ce-o să ne mai ferchezuim atunci, ca în zorii tranziţiei, când salariile ni se plăteau în cupoane ştampilate, la second-hand!

La tacâm se mai adaugă – într-un mod firesc, s-ar zice, fiindcă o belea nu vine niciodată singură, e întotdeauna la pachet cu alte surate – şi prostia Băncii Naţionale a Moldovei, care, în dorinţa de a stopa deprecierea leului, a mai majorat o dată (a patra în acest an!) rata aplicată principalelor operaţiuni monetare. În termeni de contribuabil, asta înseamnă că creditele vor deveni mai scumpe. Nu-i vorbă că muritorii de rând se pot şi dispensa de creditele lor, tot mai draconice, dar vor face agenţii economici? ăştia trebuie să mişte cumva, or măsura BNM îi leagă fedeleş, lovind, efectiv, în ceea ce se mai numeşte creştere economică. Unde aiurea banca naţională dă cu piciorul în propriile surse de venit?

Hai, că acu’ mai e august, lumea se bălăceşte pe litoral, escaladează creste ori moţăie la umbra halbelor în floare; care cumpără în draci bagateluri, care umblă să-şi pună murături – preocupări de normalitate, ca să spunem aşa. Dar staţi că vine toamna, când Guvernul va trebui să restituie creditele exorbitante, pe care le-a oferit anterior, sub proprie garanţie, pentru, cică, salvarea Băncii de Economii, a Băncii Sociale şi Unibank – tocmai găurile prin care ne-au fost aspirate cele douăzeci de miliarde, dacă vă mai amintiţi. Nu ştiu ce îndurare va cerşi Streleţ de la FMI, Banca Mondială şi UE, dar e sigur că cei mai mulţi dintre noi îşi vor deplânge amarnic inconştienţa de acum şi, poate, vor înţelege, aidoma păsărilor şi îngerilor păzitori, cărora, de la altitudine, li se revelează mai bine, că veselia şi hostropăţul din perioada estivală sunt adesea nu altceva decât o anticameră a dezastrului autumnal…