Creditorii firmei familiei Zlate, Compania LGV, se vor întâlni în zilele următoare pentru a decide dacă vor cere tragerea la răspundere a Vioricăi Zlate, în calitate de administrator statutar, pentru intrarea în faliment. Şedinţa Adunării creditorilor va avea loc pe data de 31 ianuarie la sediul lichidatorului. Potrivit unui raport al lichidatorului judiciar, Viorica Zlate a avut funcţia de administrator, dar şi de asociat majoritar, din 2007 până la momentul intrării în procedura simplificată a insolvenţei, pe 11 septembrie 2015. În paralel, lichidatorul firmei a demarat procedura de valorificare a singurului activ din patrimoniu, o clădire a fostei fabrici Terom, unde Viorica Zlate a fost director comercial.

Zlate a depus cererea de intrare în insolvenţă în toamna anului 2015, şi în doar două săptămâni s-a dispus direct falimentul, după ce timp de cinci ani a fost executată silit de Fiscul ieşean pentru o datorie de circa 100.000 euro. Potrivit anunţurilor de vânzare publicate în timp de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, proprietatea imobiliară de două etaje din patrimoniul firmei are o suprafaţă construită de 304 mp şi a fost scos la vânzare la un moment dat şi la jumătate de preţ, respectiv cu circa 340.000 lei fără TVA. După vânzarea acestei clădiri, societatea va fi dizolvată şi radiată din Registrul Comerţului.

Până în 2007, firma a avut ca domeniu de activitate comerţul în magazine nespecializate şi nu a avut o activitate semnificativă din punct de vedere economic. Din 2008, obiectul de activitate s-a schimbat în „Lucrări de construcţii rezidenţiale şi nerezidenţiale”, iar cifra de afaceri s-a situat permanent între 1 şi 4 milioane lei până în anul 2013, când afacerile au scăzut la 240.000 lei. Potrivit informaţiilor din rapoartele publicate, lichidatorul firmei, Eurobusiness LRJ SPRL, susţine că unul din principalele motive pentru intrarea în faliment sunt investiţiile realizate în activele din patrimoniu.

„Având în vedere informaţiile obţinute de către lichidatorul judiciar, un factor determinant al declanşării falimentului îl constituie pierderile înregistrate ca urmare a investiţiilor făcute în spaţii închiriate destinate sub închirierii, în consecinţă, imobilizările în curs înregistrate care fac parte din structura activului şi care reprezintă 94% din activele imobilizate nu pot fi valorificate, în fapt. De asemenea, structura creanţelor înregistrate în documentele contabile care au stat la baza analizei, evidenţiază posibilităţi scăzute de recuperare a acestora, reprezentând aspecte care au determinat blocarea activităţii şi decizia de deschidere a procedurii falimentului”, conform raportului cauzelor privind ajungerea societăţii în faliment.