Observaţii la protest

2. Până în 2004 – sau hai să zicem până cel târziu în 2008 – partidele politice de la noi erau cam la nivelul societăţii, sau, uneori, cu foarte puţin înaintea ei.

După 2008, societatea urbană, dar şi o parte din migraţia rurală spre Vest încep să fie mai sofisticate din punct de vedere al aşteptărilor decât partidele politice – iar acum, în 2017, ruptura a devenit evidentă.

Să nu uităm că din 2012 şi până în prezent au loc proteste urbane continue.

Acum, în 2017, e pentru prima oară când partidele au rămas mult în urma societăţii – în primul rând a celei urbane, dar şi a celei rurale occidentalizate prin migraţie – ca nivel de sofisticare organizaţională, comunicaţională şi tematică.

Din 2012 încoace societatea a explodat, a devenit foarte vie şi creativă, a experimentat şi continuă să experimenteze diferite formule de asociere, de comunicare, de reacţie – iar temele pe care le aduce în discuţie în spaţiul public, de la integritate şi anticorupţie la incluziune socială, violenţă domestică, drepturile copilului sau feminism, s-au diversificat enorm.

Partidele nu au ştiut sau nu au putut să ţină pasul cu această creativitate şi diversificare, aşa încât au ajuns să pară, prin comparaţie, nişte entităţi vetuste, plicticoase şi chiar ostile. Sloganul „Toate partidele, aceeaşi mizerie” reflectă cel mai bine noua stare de lucruri.

3. Guvernul Cioloş este cel care s-a apropiat cel mai mult de noul stil urban. De aceea, în ciuda limitelor lui, a fost perceput pozitiv de către cei pentru care lumea trebuie să se schimbe.

Evident, principala limită a guvernului Cioloş a fost aceea că nu a fost un guvern politic, deci că nu avea cum să continue. Iar partidele nu s-au grăbit să adopte noul stil de a face lucruri, aşa încât au fost percepute ca o dezamăgire.

4. Principalul „beneficiar” al acestei dezamăgiri a fost PSD. Revenirea la vechiul stil de a face lucrurile, întoarcerea în prim-plan a entităţilor vetuste, plicticoase şi potenţial ostile a scos lumea în stradă în număr mult mai mare decât în anii anteriori – ceea ce sugerează un nivel ridicat de disperare a lumii urbane, care îşi vede ignorate viziunea şi speranţele, mai ales după ce timp de un an a avut parte de un guvern care în linii mari îi înţelegea aspiraţiile şi venea în întâmpinarea lor.

Practic orice partid care ar fi câştigat alegerile s-ar fi văzut confruntat, relativ repede, cu astfel de proteste. Întâmplarea face însă că alegerile au fost câştigate de PSD – cel mai nereformat şi cel mai rămas în urmă dintre partidele româneşti.

În consecinţă, e probabil că PSD va deveni principalul perdant în zona urbană mare, la fel cum i s-a mai întâmplat şi după protestele din Piaţa Universităţii din 1990. Dar nici PNL nu va avea o viaţă cu mult mai uşoară – la urma urmei, PNL a fost partidul cel mai penalizat în mediul urban la recentele alegeri.

Spaţiul pare liber pentru USR, doar că USR va trebui să înceapă să livreze mai devreme sau mai târziu. E greu de crezut că va avea în permanenţă norocul chior pe care l-a avut la locale şi la parlamentare. Peste 4 ani, lucrurile s-ar putea să stea cu totul altfel.

În orice caz, primul partid dintre cele actuale care se va reforma (sau reorganiza) în spiritul noilor aşteptări legate de creativitate şi diversitate – şi care va livra creativitate şi diversitate – va câştiga fără mari probleme. La fel şi un partid care ar apărea direct modelat în spiritul acestor aşteptări, inclusiv la nivel tematic.

5. În 1990, Vaclav Havel forma un guvern compus din oameni care veneau în blugi la serviciu, cântau jazz şi aruncau la gunoi protocolul îmbâcsitei elite comuniste.

Lumea urbană de la noi şi cea rurală occidentalizată încă nu vrea asta. Mai avem până acolo. Dincolo de creativitate şi diversitate, ea cere „civilitate” şi „bune maniere”, adică e (uşor) autoritaristă. Din punctul ăsta de vedere – şi doar din ăsta – e la fel cu restul societăţii: atât vechea şi noua lume urbană, cât şi cea rurală sunt mai degrabă nelibertare.

Asta arată diferenţa încă mare dintre societatea cehoslovacă din 1990 şi cea românească din 2017. Dar deja intrăm într-o altă discuţie.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist