Caută 
1 MIN
O ştire, alarmantă la primul impact, "Primul caz de infectare cu virusul Zika a fost confirmat în România", ne atrage atenţia, iarăşi, asupra numeralului ordinal predilect în publicistică vizând senzaţionalul aferent anunţării bolilor şi perspectivei mortalităţii. Am făcut rezerva din precizarea pusă între virgule pentru a nu cădea în plasa neîndemânatic întinsă de jurnalişti; de fapt, după titlul de mai sus, omniprezent în mas-media în ziua de 13 iulie, c., puteam afla următoarele: "Cazul este unul izolat, legat de o călătorie pe care /N.N/ a efectuat-o într-o zonă cu transmitere activă a virusului"; "Nu este vorba despre o infectare pe teritoriul României, ci despre un caz de import din zone de risc", persoana respectivă fiind, acum, "în afara oricărui pericol", iar "riscul de transmitere a virusului Zika pe teritoriul României este minim". Şi, atunci, de unde tensiunea transmisă de relaţia primul şi în România, din titlul ştirii-trufanda citat mai sus?
* Ideea de serie. Conform definiţiei dintr-o ediţie mai accesibilă publicului (cea din 1963) a Gramaticii Academiei, numeralul ordinal, aşa cum se poate întrevedea şi analizându-i numele, "exprimă, prin numărare, ordinea sau locul (în spaţiu sau în timp) pe care obiectele sau acţiunile îl ocupă într-o înşirare". Ne atrag atenţia termenii numărare şi înşirare: în mintea vorbitorului, folosirea numeralelor în discuţie implică ideea unei succesiuni, a unei serii, din perspectiva căreia este evidenţiat primatul. Pentru verificarea celor numite, dacă cineva nu le-ar intui spontan, proba poate fi făcută şi cu ajutorul definiţiilor acestei părţi de vorbire din orice manual şcolar, în care sunt prezente toate trăsăturile citate mai sus.
* Stăruinţă. În subsidiar, ameninţarea cu ivirea bolilor cuprinde, în mod frecvent, termenul de avertizare privind începutul unui posibil eveniment-dezastru. Spicuim din însemnări anterioare: "Revine gripa aviară. Primul caz după 8 ani"; "Primul caz de gripă aviară înalt patogenă din ultimul an, descoperit la Tulcea" etc. Mai rar, numărătoarea continuă: "Al doilea caz de infectare cu A/H1N1 în şcoli". Să încheiem, totuşi cu Zika, pe plan internaţional: "Primul caz în Europa de femeie însărcinată, infectată cu virusul Zika", respectiv, "Un al doilea caz de infectare cu virusul Zika a fost confirmat pe Insula Reunion".
* Decese şi inaugurări. Morţii contează şi ei în această sinistră proiecţie: "Primul caz de deces din cauza gripei porcine a fost înregistrat anul acesta în România": "Primul mort de gripă porcină în Republica Moldova"; "Este posibil ca primul om mort într-un accident în care a fost implicat un automobil Tesla pe mod Autopilot să se fi uitat la un film înainte de incident". Apoi, pentru jurnalişti, ştirea este evaluată şi în funcţie de distanţa dintre cititor şi locul… faptei. Deci: "Primul mort pe Autostrada Transilvania".
* Mai întâi. Este de reţinut că, în orice lucrare normativă din familie, seria de referinţă este deschisă de exemplul întâi(a), lexem moştenit din latină, ilustrat de primele texte scrise în româneşte: "întâia venire" (a lui Hristos pe pământ; Coresi, "Carte de învăţătură", 1581); "întâia taină este botezul" ("Şapte taine", 1645); "numele întâilor ucenici" (Dosoftei); substantivat: "întâiu-născut" (Coresi, "Psaltirea", 1577). Probabil şi prin cultură, acest numeral ordinal s-a păstrat în scrisul registrului solemnităţii; iată doar câteva exemple: "Simţim cu toţii măreţia clipei: avem întâiul mort al unei idei" (Octavian Goga, "Drumul unui cuceritor", la moartea lui Aurel Vlaicu; cf. /tara-barsei.ro/); din beletristică: "Întâiul drum" (I. Agârbiceanu), ca şi arhicunoscutul titlu al lui Camil Petrescu, "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război". Impresie produsă şi de proclamarea reuşitei în domeniul şcolar ("premiul întâi"), sau, de pildă, de o altă celebrare: "întâiul drum de fier românesc" (/descopera.ro/).
* Concurenţă. În secolul al XIX-lea, a apărut numeralul neologic prim(ă), cu valoare adjectivală şi substantivală, care l-a concurat, cu… brio pe întâiul (!) şi a devenit curent nu doar în discursul publicistic (şi publicitar!), ci şi în vorbirea curentă, şi datorită bogatei sale familii. Un termen de neînlocuit mai ales în compuse şi sintagme din variate zone ale comunicării, de tipul prim-plan, prim-secretar, prim-ministru, prim-procuror, prim-solist, primă audiţie şi, de ce nu, chiar prima iubire! Iar, pentru jurnalişti, contează foarte mult să se producă (în) prime-time. Aşadar, o poziţie discursivă… "prima", ce mai!
* Consolări. Sub această deloc neglijabilă presiune, este de înţeles atracţia discursului publicistic pentru… primatul evenimentelor, chiar indiferent de numărătoare, ce nu este obligatorie nici după tradiţionala formulă "una la mână!".
* Trufandale. Obsesia proclamării noutăţii ne-a fost probată de inovaţii lexicale în materie de… legume. Un spot publicitar recent condiţionează savoarea aparte a unei salate de folosirea plantei (!) "baby spanac" (sfidăm miraculosul întăritor al celebrului Popeye!). Modă: în pieţe de legume din spaţiul lingvistic Brexit, poţi cumpăra "baby carrots" sau "baby potatoes"!
Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza” Iaşi
