Partidul captiv şi guvernul halucinant (II)

E limpede şi din această manevră că PSD ne consideră proşti. Iar dacă le vom înghiţi scenariile, înclin să cred că nu greşesc evaluarea. De aceea este imperativ să ne folosim neuronii şi în politică.

Dacă Grindeanu era oarecum atipic, fie chiar şi numai pentru aceea că a lăsat să se întrevadă, la final, bunul simţ bănăţean, Tudose este emblematic, pentru partid, începând cu originea – bălţile dunărene – şi până la marca deontologică – plagiatul ca mijloc de înaintare în politică. Pesediştii pot fi mândri: Tudose îi reprezintă plenar.

Sigur că în ţara aceasta atât de relativist morală, plagiatul e un lucru de nimica. Se pare că această hoţie nu are sancţiune din partea unui electorat care se mulţumeşte cu pensii şi salarii mărite. Pentru ei nu contează dacă banii primiţi sunt reali sau dobândiţi prin amanetarea viitorului. În faţa acestora mă recunosc învins: nu am nicio explicaţie. Dar de la cei care pretind a avea ceva în cap am şi eu ceva aşteptări. Lor mă adresez: treziţi-i şi pe cei neajutoraţi! Încercaţi să-i faceţi să înţeleagă că promisiunile deşarte sunt praf în ochi, iar cele neonorate ne aduc lehamite şi fatalism. Ne abandonăm inconştient întâmplării, ne periclităm viitorul, ne nimicnicim.

Dacă iei la bani mărunţi lista guvernului, în frunte cu hoţul moralist – şi-a retras prin autodenunţ doctoratul plagiat – te cuprinde mânia, revolta şi dorul de a emigra. Chiar trebuie să ne temem pentru aceea că tinerii care astăzi protestează în stradă sub privirile indolente ale celor mulţi, mai fac o încercare de a rămâne în ţară, înainte de a emigra definitiv. Apoi vom importa de aiurea medici, ingineri, profesori, IT-işti, meseriaşi etc. Iar noi vom defila cu agramaţii pe post de miniştri la Justiţie (vezi Tudose, altă întrebare), cu sfertodocţi la Educaţie (vezi Liviu Pop), cu sculeri-matriţeri la conducera Parlamentului (vezi Zgonea, pe punctul de a fi recuperat), cu ziarişti de fapt divers pe post de miniştri la Cultură, cu mercenarii lui Vadim pe post de miniştri la Muncă (Olguţa Vasilescu) ori consilieri de mână forte ai lui Dragnea (vezi Codrin Ştefănescu), în sfârşit, dar nu în cele din urmă, cu hoţi dovediţi pe post de făcători de programe de guvernare şi judecători ai Guvernului Grindeanu (vezi cazul aiuritor al lui Darius Vâlcov). Iar dacă avem curiozitatea să intrăm în păienjenişul de partid, de la prefecturi, consilieri şi până la vârful puterii, ne intersectăm cu o faună inimaginabilă de yes-mani, de cocote, de fini, fii şi fiice. Afirm cu toată răspunderea: niciodată în istoria noastră membrii unui guvern nu s-au situat la un nivel moral şi intelectual mai jos decât aceştia.

Orice om de bună credinţă trebuie să se întrebe, responsabil – cum e posibil ca PSD să susţină o asemenea faună? – şi să-şi răspundă cu maturitate – cum poţi accepta să te conducă hoţii şi agramaţii? Lista actualului Guvern îţi dă fiori şi te conduce la o concluzie certă: în era Dragnea, PSD a coborât la cel mai de jos nivel. În fapt, PSD se comportă ca o turmă care s-a trezit la guvernare prin manevrele haiduceşti ale lui Liviu Dragnea. Nu exclud ca această victorie masivă, imorală şi indecentă să fie una a la Pyrrus, adică să se întoarcă împotriva lor. Atunci când nu poate gestiona o asemenea victorie, aşa cum o dovedeşte azi, e clar că acest partid nu mai are resurse. Să fim deci optimişti, dar şi vigilenţi: vremea megapartidului comunistoid a trecut! PSD se va împuţina pe cale naturală, concomitent cu cei care l-au susţinut şi au blocat România, prin votul lor.

Mihai Dorin este istoric şi publicist