Pe aici nu se trece!

De mai bine de o săptămână media româneasca anunţă implantări ale unor companii multinaţionale, unele de importanţă globală. Două dintre acestea mi-au atras atenţia, nu neaparat prin prisma dimensiunii investiţiilor sau datorită brandurilor pe care le reprezintă, cât mai ales prin localizarea lor.

Gigantul mondial Mitsubishi intenţionează să realizeze o investiţie de 200 de milioane euro pentru a deschide producţia de motoare într-o locaţie încă nespecificată într-o manieră oficială. Potrivit presei economice, dar şi ziarelor generaliste locale sau naţionale, mai mult ca sigur locul în care va fi realizată investiţia va fi Giarmata, la periferia Timişoarei. Unele dintre sursele consultate sunt mai puţin exuberante, precizând că reprezentanţii Mitsubishi mai negociază cu autorităţi locale din Ungaria, Slovacia, dar şi din judeţul Prahova pentru a realiza această uriaşă investiţie.

Cea de-a doua implantare, a grupului belgian Sonaca, producător de componente pentru avioane, este mai avansată. De fapt, Sonaca Aerospace Transilvania, subsidiara locală a multinaţionalei precizate, este deja o realitate în peisajul industrial al judeţului Cluj. Chiar dacă investiţia are o anvergură mai mică – doar 12 milioane euro, din care 5,5 milioane reprezintă ajutorul de stat -, aceasta are deja inaugurate la Moldoveneşti, la sud de Turda, primele linii de producţie, încă din septembrie anul trecut. Belgienii intenţionează să ajungă până la finalul anului în curs la 100 de angajaţi, urmând ca pe termen mediu personalul să crească la aproximativ 250 de angajaţi.

Care va fi impactul celor două implantări industriale asupra celor două structuri urbane? Dacă Mitsubishi va prefera Timişoara, acest oraş va deveni un pol industrial care va ameninţa poziţia de primaţialitate a Bucureştiului în domeniul industriei de transformare. Cel de-al doilea obiectiv, care se adaugă marilor branduri industriale ale Clujului, va consolida economic arealul urban Turda-Câmpia Turzii, greu încercat de dezindustrializarea post-socialistă, ca parte integrantă a unei structuri urbane policentrice clujene, ce a depăşit deja scara organizării locale.

Ce au în comun cele două implantări, una existentă şi în extindere şi o alta în stadiu de proiect? O bună accesibilitate – proximitatea autostrăzii. În primul caz, e vorba de autostrada care leagă deja Timişoara de sistemul european autorutier, iar în al doilea caz e vorba de autostrada ce leagă în prezent doar Gilăul de Câmpia Turzii, încă fără joncţiune cu sistemul european de circulaţie rapidă. Însă, potrivit termenelor oficiale, autostrada Sebeş – Turda va fi dată în funcţiune în mai 2018, iar transonul Lugoj – Deva, în 2021.

Ambele investiţii se raportează la actuala sau viitoarea reţea de autostrăzi! Pentru investiţia clujeană autostrada a reprezentat un atu – http://www.stiridecluj.ro, iar unul dintre criteriile principale ale implantării de la Timişoara, pe care îl iau în calcul japonezii, este infrastructura. Aceştia doresc ca fabrica să fie cât mai aproape de autostrăzile care duc spre vestul Europei, evitând astfel problemele pe care le întâmpină acum cei de la Dacia – Renault, care de ani buni se plâng că nu au deschidere spre Occident pe şosele rapide (https://www.banatulazi.ro).

O repliere către orizontul local ne relevă faptul că în 2016 şi în primele trei luni ale anului curent, economiei ieşeane i s-au mai adăugat câteva firme multinaţionale, precum centrele de dezvoltare ale: Fortech, ESET, Accesa, Preh sau CRF Health. La acestea s-au adăugat extinderile de activitate ale principalelor companii multinaţionale sau naţionale care s-au implantat în anii anteriori: Unicredit, Amazon, Centric, Ness, Conduent/Xerox, Continental, Levi9, Pentalog, SCC, HEG şi Gemini CAD Systems. O creştere economică centrată exclusiv pe IT&Outsourcing!

Ajuns în acest punct, cu riscul de a deveni didactic, am să fac o enumerare a principalilor factori de localizare ai industriilor: calitatea, cantitatea şi costul forţei de muncă, accesibilitatea sitului, proximitatea facilităţilor de cercetare fundamentală sau existenţa economiilor de aglomeraţie, care cresc probabilitatea apariţiei pe plan local a unor antreprenori capabili să genereze afaceri dintre cele mai inovative. Dacă am încerca o comparaţie între oraşul nostru şi Cluj sau Timişoara, accesibilitatea e principalul factor ce face diferenţa dintre economiile din ce în ce mai complexe ale oraşelor vestice şi cea ieşeană, care în evoluţia sa recentă se specializează exclusiv pe noile tehnologii şi outsourcing.

Absenţa unei relaţii trans-carpatice rapide şi poziţia Iaşului în sistemul de relaţii al României şi al UE impune o modificare a raporturilor dintre industriile clasice şi noile tehnologii în structura economiei locale, în favoarea celor din urmă. Într-o atare situaţie, o modificare a ofertei educaţionale în vederea creşterii numărului absolvenţilor calificaţi în domeniile de vârf ale economiei nu ar trebui ignorată. Astfel, am putea conserva un ecart de dezvoltare rezonabil faţă de mai bine situatele oraşe secundare ale vestului.

Nici privind către est situaţia nu e mai bună. Frontiera UE rămâne o fortăreaţă, iar favorabilităţile spaţiale lipsesc. Ceea ce e mai grav pentru evoluţia viitoare e faptul că Iaşul nu şi-a valorificat niciodată poziţia sa periferică şi sunt slabe şanse să devină o interfaţă orientată către spaţiul de la est de UE, în lipsa unor relaţii eficiente de o parte şi de alta a Prutului.

Şi totuşi, Iaşul are oportunitatea de a fi un pol de talente la nivel regional – o sursă importantă a dezvoltării. Dar ce se va întâmpla cu celelalte oraşe aflate dincoace de Orientali, munţi care par a spune marilor investitori „pe aici nu se trece!”?

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi