Penicilina, deocamdată, în staţionare

Acest sezon de-abia încheiat este al patrulea al Penicilinei de când sponsorul principal al echipei, Antibiotice SA, a hotărât reorganizarea clubului. În primul an, echipa a retrogradat într-un mod neaşteptat dacă ţinem cont de începutul sezonului, a urmat o scurtă golgotă în Divizia A2, într-o serie în care doar Rapid, umbra vechii campioane de altădată, mai conta oarecum şi o promovare printr-un turneu de baraj disputat în Sala Penicilina şi, în fine, un an cu obiectiv îndeplinit, echipa ieşeană, clasată pe locul IX, reuşind menţinerea în primul eşalon al voleiului feminin românesc.

Sezonul 2014-2015 pare a aduce Penicilina pe aceleaşi coordonate, chiar dacă s-au produs mutaţii în ierarhia echipelor prezente, care alcătuiesc tabloul unui campionat mai deschis ca oricând. De pildă, CSM Târgovişte, care a promovat în A1 odată cu Penicilina “ne-a salutat din mers” şi porneşte pe un drum care poate duce, peste un sezon-două spre semifinale. În sens invers, echipe greu de atins cu vreo doi ani în urmă, ca Unic Piatra Neamţ sau Craiova, trec printr-o perioadă de declin. Deocamdată, Penicilina “străluceşte” printr-o constanţă reflectată printr-o situare în anticamera retrogradării, chiar dacă unii doresc  reeditarea rapidă a performanţelor de altădată, iar alţii se arată falşi profeţi care proorocesc din nou infernul A2, dacă nu chiar desfiinţarea. Chiar fenomenul retrogradării din 2011 pare a o ieşire din obişnuinţă, dacă ar fi să reedităm unele momente din acel sezon, ceea ce nu este rolul acestui articol.

Constanţa aceasta în modestie nu este întâmplătoare: de patru ani, noua Penicilină are acelaşi nucleu de voleibaliste, care joacă împreună şi au relaţii de joc cimentate. S-au retras jucătoare experimentate, mai întâi Tatiana Popa şi Mihaela Ionescu, apoi Alina Melinte şi mai recent Daniela Popovici, din vechea gardă rămânând încă redutabila Cristina Lungu. Au dus toată această perioadă ridicătoarea Mihaela Stîngă, Andra Streşină, Melinda Şipoş, Ana-Maria Ursachi (prea puţin folosită) şi libero-ul Diana Studineanu, un nucleu care asigură omogenitatea trupei şi care, poate din nefericire, acceptă greu implanturi. De fapt singurul implant cu adevărat reuşit până la urmă este Ana-Maria Berdilă, adusă în iarnă de la Galaţi, care a devenit jucătoare de bază, în ciuda unor evoluţii oscilante.

Poate acesta este motivul pentru care Penicilina merge pe acelaşi nucleu de pepinieră, asumându-şi o creştere lentă, dar sigură şi amânând comoda soluţie a întări lotul cu jucătoare de valoare ridicată, în scopul creării unei echipe omogene. Dintre jucătoarele aduse în vară, niciuna nu şi-a asigurat statului de titulară, Liliana Curcă, venită de la Piatra Neamţ, fiind disponibilizată în ciuda speranţelor prea mari puse în ea. Simona Filip (şi ea o jucătoare crescută la Iaşi), Diana Macovei sau cele două surori Fîcă reprezintă soluţii de avarie, iar singura promovare reală în sextetul de bază este a unei jucătoare obişnuită oarecyn cu aerul primei echipe, Simona Mocanu.

Returul campionatului poate aduce un salt al echipei datorită unui program competiţional mai relaxat: partide pe teren propriu cu Satu Mare şi Lugoj (faţă de care echipa ieşeană arată un complex inexplicabil), dar şi întâlniri pe teren străin accesibile, la Craiova şi Cluj. Cu o creştere în joc chiar nespectaculoasă, formaţia pregătită de Rareş Puni şi Tatiana Popa poate prinde o poziţie VII sau VIII, care o poate scuti de emoţiile unui baraj pentru menţinere în Divizia A1. Şi poate obiectivul Penicilinei 2010, revenire lentă spre piscuri, nu ar mai părea chiar o utopie.