Caută 
1 MIN
Conceptual, nu este un pietonal obişnuit. E un salon urban amplu, ce ar trebui să exprime în modul lui de realizare, de reconfigurare, esenţa caracterului Iaşului.
Dicţionarul explicativ al limbii române e sec în a defini termenul. Pietonul e o persoană care umblă pe jos pe o arteră cu trotuare străbătute de vehicule şi vine din limba franceză. Evident pietonalul este al pietonilor. E un cuvânt tehnic. Mai atractiv, deşi nepotrivit, pare drumeţ, călător. „Călătorului îi şade bine cu drumul“, este o zicală românească plină de înţelesuri şi subînţelesuri. Din ele mi-ar plăcea să ajungem la un cuvânt potrivit, din limba noastră, cu care să botezăm o astfel de structură urbană. Oricum în zicala noastră descoperim cu bucurie o bogăţie de situaţii comportamentale mult mai atrăgătoare decât ne poate povesti pieton, pietonal. În oraşele civilizate, există un mare interes, o mare ofensivă pentru redarea celor mai atractive părţi de oraş pietonilor. S-a ajuns la această concluzie întrucât lăsate la discreţia automobilului oraşele îşi pierd viaţa socială, scade calitatea vieţii comunitare. Într-o asemenea perspectivă trebuie încadrată şi problematica pietonalului din Iaşi. În discuţiile şi proiectele oraşului din ultimii douăzeci de ani, ideea transformării în pietonal a străzii Ştefan cel Mare şi Sfânt nu a fost considerată posibilă. Atât din cauza caracterului urbanistic, strada Cuza Vodă e mai apropiată de imaginea posibilă a unei asemenea structuri, cât şi din cauza problemelor de trafic. Închiderea traficului pe această stradă presupune soluţii cu rezolvare pe termen lung, sau chiar nerezolvabile din cauza costurilor.
Administraţia Simirad, luând ca exemplu situaţii similare din oraşele europene dezvoltate, a hotărât să închidă, numai la sfârşit de săptămână şi în timpul sărbătorile legale, tronsonul dintre Cub şi Prefectură. Măsura a avut priză la public. Strada largă, asfaltată, umbrită de teii maturi, devenind locul pentru o mulţime de activităţi cu impact social: jocuri diverse, mersul pe bicicletă şi role, concursuri de desene în cretă etc. Această măsură administrativă nu implica probleme de trafic şi costuri. Succesul ei, coroborat cu lipsa unui sistem de circulaţii pietonale în Iaşi, a încurajat noua administraţie să dezvolte ideea unei străzi pietonale ample între Piaţa Unirii şi Piaţa Palatului. O asemenea întreprindere presupune o abordare de ansamblu şi de detaliu multidisciplinară, în acord cu importanţa unei operaţiuni urbane atât de complexe şi de semnificative. Fără pretenţia exhaustivităţii, facem, în cele ce urmează, un punctaj tematic minimal în susţinerea acestei idei.
Conceptual, nu este un pietonal obişnuit. E un salon urban amplu, ce ar trebui să exprime în modul lui de realizare, de reconfigurare, esenţa caracterului Iaşului. Axul trebuie extins, cu necesitate, în acelaşi cadru tematic până în Piaţa Eminescu. Pentru realizarea acestei operaţiuni sunt necesare cel puţin nouă proiecte sectoriale.
1. Primul este proiectul istoric. Din evoluţia în timp a spaţiului, din arheologia lui putem identifica o mulţime de sugestii privitoare la caracterul şi personalitatea viitorului salon urban. Găsim pe acest traseu terenuri libere pentru construcţii, clădiri ce trebuiesc restaurate, altele ce trebuiesc renovate şi transformate, dar şi o mulţime de urme arheologice evocatoare. Prezenţa lor în imaginea pietonalului poate deveni nu doar focare de atracţie, dar şi o necesitate. Amintesc o parte dintre ele: ruinele de la Cub, fundaţiile clopotniţei de la Trei Ierarhi, fundaţiile unei case similare cu Casa Dosoftei din faţa Casei Pătrate, pivniţele domneşti din faţa Palatului Culturii. Cu siguranţă sunt şi altele.
2. Al doilea proiect este necesar pentru conceptul de circulaţie, de trafic auto din centrul istoric. Salonul urban nu funcţionează dacă nu este susţinut de trasee rutiere complementare şi parcări suficiente pentru întregul complex funcţional. Dar în afara problemelor de circulaţie în zona istorică aferentă pietonalului, o operaţie urbană de asemenea amploare are un impact fundamental pentru întreaga circulaţie a oraşului. Prin urmare, ideea realizării unei structuri urbane pietonale ample este imposibilă fără existenţa unui proiect clar, deschis către viitor, pentru sistemul de circulaţie din Iaşi.
3. Al treilea proiect e necesar pentru definirea întregului sistem de trasee pietonale secundare din zona centrală. Între Piaţa Eminescu şi Palatul Culturii sunt o mulţime de centre de interes pietonal adiacente, dar şi treceri şi pasaje pietonale ce relaţionează în profunzime cu oraşul. În acelaşi timp sunt destule zone, spaţii şi curţi interioare mizerabile ce trebuiesc regândite şi aduse la valoarea ansamblului proiectat în întregul lui.
4. Al patrulea proiect se referă la dezvoltarea şi diversificarea funcţionalităţii. Ea trebuie să cuprindă ideea de centru. În acest caz nu este vorba doar de o legătură, o promenadă între două zone de interes, ci el însuşi, salonul urban este de maxim interes. În acest context toate funcţiunile existente trebuie analizate, corelate funcţie de compatibilităţi. Unele vor fi amplificate, altele vor rămâne la acelaşi nivel, altele vor dispărea, în fine, vor apărea şi o mulţime de funcţiuni noi. Proiectul este extrem de important întrucât implică parteneriate cu diverşi actori economici şi întrucât dă viaţă şi consistenţă spaţiului urban.
5. Al cincilea proiect are în vedere sistemele de mobilier urban şi amenajări specifice. Iaşul a avut în perioada interbelică un astfel de sistem de inspiraţie pariziană: bănci ample, confortabile, jardiniere, fântâni şi cişmele, chioşcuri pentru ziare şi zaharicale, suporţi pentru reclame, stâlpi de iluminat, mobilier pentru afişaj, pergole. O viziune unitară proaspătă, în care reperele trecutului să poată fi redefinite într-o ambianţă contemporană este componenta de bază pentru calitatea spaţiului urban.
6. Al şaselea proiect este al spaţiilor verzi. Cele existente, dar şi cele noi, trebuie să formeze un sistem complementar, bine armonizat cu spaţiul construit. Plantaţiile zise de aliniament, scuarurile, grădinile şi grădiniţele, toate existente în adiacenţa salonului urban, sau chiar în interiorul lui, trebuie să intre pe mâna specialiştilor capabili să le confere specificitate, identitate, splendoare. Identitatea se câştigă utilizând plante şi arbori locali, în special acelea ce au cumulat o tradiţie poetizată cum ar fi teiul, trandafirul, dar şi altele ce pot fi identificate în acest proiect.
7. Al şaptelea proiect e al compoziţiei urbane de ansamblu este necesar pentru identificarea şi potenţarea unui sistem complex de axe urbane ierarhizate, cu centre vizuale la fel de bine ierarhizate, cu etalarea perspectivelor deosebite, dar şi cu atenuarea sau anularea celor necorespunzătoare. Proiectul va lua în analiză compunerea desfăşurărilor de străzi, corecţiile volumetrice necesare, punerea în rol a elementelor de valoare, trecerea în plan secund a celor banale.
8. Al optulea proiect se referă la arhitectură, la forme, culori, materiale, texturi utilizate şi utilizabile pentru clădiri istorice, dar şi pentru cele noi, pentru amenajările exterioare, dar şi pentru mobilierul urban.
9. Al nouălea proiect este acela de iluminat pe timp de noapte al arhitecturii şi spaţiilor deosebite, al plantelor sau altor zone focalizatoare ale atenţiei, al traseelor principale. Un iluminat artistic, coerent trebuie să atenueze defectele şi să potenţeze calităţile, să suţină compoziţia de ansamblu şi centrele de interes utilizând culoarea şi degradeul.
În fine, e necesar ca toate aceste proiecte să se compună într-un ansamblu controlat, într-un întreg identitar pentru ceea ce este Iaşul trecutului, al prezentului şi al viitorului. Pentru ceea ce înseamnă Iaşul pentru spaţiul urban românesc. Pentru că, să nu uităm, arhitectul G.M. Cantacuzino al cărui spirit iubitor de Iaşi ar trebui să ne ajute în desenarea viziunii noastre comunitare, consideră Iaşul esenţă de civilizaţie românească. Nu ar trebui să ne ghidăm în acţiunile noastre de transformare a oraşului, după această generoasă idee?
Ionel Oancea este manager al unei companii de soluţii arhitecturale, a fost arhitect-şef al Iaşului
