Pilda orei de religie

În ultima săptămână, am fost martorii unor experimente de marketing educaţional straniu. Pe postul TV propriu, BOR a cooptat figuri ale entertaimentului, transformându-le în prozeliţi ai religiei în şcoală. În clipuri ireale, Connect-R şi Daniel Buzdugan le cer părinţilor să-şi înscrie copiii la cursurile opţionale de catehism ortodox, după ce Curtea Constituţională, la sesizarea societăţii civile, a declarat neconstituţională legea 1/2011. BOR s-a văzut pusă în situaţia să se lupte cu metode improprii pentru slujbele a peste 6000 de profesori, e adevărat o treime dintre ei preoţi. Slujbele au apărut pe baza unei legi care a cimentat cârdăşia dintre politicieni şi biserică. Şi unii şi alţii, în dorinţa de a obţine putere, s-au folosit de enoriaşi şi elevi ca de o masă de manevră.  O înţelegere mai amplă care, deseori, a iritat societatea civilă laică.

Dacă toată această poveste ar conta doar pentru spiritualitate, discuţiile ar fi discrete şi restrânse la cercuri culte. Însă disperarea BOR are implicaţii sociale de alt tip. Ea ţine de faptul că instituţia produce mulţi şomeri. Facultăţile şi institutele teologice sunt şi ele „fabrici de diplome” şi există un excedent de absolvenţi care şi-au găsit un debuşeu pe „piaţa muncii” în şcoli. Câteva mii de profesori de religie au fost parte a unui plan mai amplu al BOR de a-şi menţine şi spori baza socială. Instituţia a urmărit să o realizeze insidios, netransparent, cu scopul de a preîntâmpina golirea bisericilor ca în vestul Europei. Ceea ce în Occident s-a întâmplat în deceniile 6-7 ale secolului trecut are mari şanse să se repete într-o societate tot mai consumeristă, dar şi urmare a apariţiei unor generaţii tinere, parcă venite de pe altă planetă. BOR nu are cum să învingă sociologia şi demografia. Dar le poate păcăli cu ajutorul unor mijloace constrângătoare facilitate de clasa politică, cum a fost controversata lege 1/2011. Forţând limitele, a ajuns să zgândărească nervi şi să trezească reacţii: ce caută biserica peste tot în viaţa elevilor? Furnizează un model educaţional adecvat viitorului lor?

În spatele dezbaterii despre ora de religie în şcoală se ascunde criza bisericii. O criză care pune în discuţie însăşi legitimitatea morală, autoritatea socială şi îndrumarea spirituală a românilor. Inevitabila ei compromitere se observă în topirea procentajelor de încredere. În 25 de ani de libertate, BOR nu a reuşit să crească coeziunea socială şi nici să contribuie în vreun fel la îmbunătăţirea eticii personale. Ba, dimpotrivă, a contribuit, prin exemplele oferite, la acutizarea confuziei şi derivei. Mostrele de trufie ale feţelor bisericeşti dau impresia frecvent că BOR ţine partea celor care înjosesc această societate. Cazul strigător la cer este al inspectorului şef adjunct al Poliţiei Timiş, comisarul şef Florin Bolbos, arestat pentru abuz în seviciu. Pentru eliberarea din arest, binecredinciosul Bolbos a prezentat instanţei o scrisoare semnată de patriarhul Daniel, şeful BOR. O intervenţie la nivelul cel mai înalt şi un gest fără precedent venit din partea unui ierarh care nu-şi mai înţelege limitele şi pare îmbătat de putere. În fond ce urmăreşte să fie IPS Daniel? Se doreşte un calif al unei ţări ecleziastice sau se mulţumeşte să rămână un înalt funcţionar religios al unei ţări laice?

Dacă sunt plătiţi din bani publici, nu trebuie să le solicităm preoţilor respectarea aceloraşi norme de integritate şi conduită publică pe care le cerem unui funcţionar? Nu cumva CSM ar trebui să se autosesizeze faţă de demersul IPS Daniel? Unde să o încadrăm? La trafic de influenţă, tentativă de intimidare, abuz în funcţie? Și, în general, cum ar trebui să numim atitudinea BOR faţă de statul de drept? Dispreţ?

Ceea ce a devoalat mai amplu interesele meschine ale BOR a fost parteneriatul agresiv şi dezastruos încheiat cu Victor Ponta în campania prezidenţială. Asocierea cu una dintre figurile putrede, corupte, în schimbul unor sume importante de bani de la buget a constituit un afront direct pentru o parte semnificativă a societăţii. Pilda Samariteanului milostiv din seara zilei de 16 noiembrie 2014 a fost o mascaradă demnă de un strateg oportunist al unui partid jolly-joker de pe scena politică românească. Ca şi politica, BOR a ajuns pe mâna unei generaţii la fel de rapace în câştigarea influenţei şi puterii. Dacă am da jos sutanele, am face rost de câteva partide, din alea reformate acum de DNA. Lumea începe însă să înţeleagă. Nu puţini au ajuns să se întrebe: când îşi va călca pe inimă BOR şi, de bună voie, din fondul de rezervă al Guvernului, va lăsa un milion pentru o şcoală sau pentru un spital?