Caută 
1 MIN
Tot opţional – să fie suficient de trendy şi de nonconformist/ă încât să aducă în România staruri aşa cum făcea Havel în Cehoslovacia şi ulterior în Cehia. Adică vreau un preşedinte care să fie perceput de media occidentală ca unul de-al lor şi care să fie interesant şi inovator pentru Europa (şi pentru Occident în sens larg), nu doar pentru România.
Lista cu numele posibililor candidaţi la alegerile prezidenţiale de anul acesta e din ce în ce mai clară. La fel şi unele teme de campanie. Se vorbeşte deja de tema ortodoxiei şi a etniei – într-atât de insistent încât Biserica Ortodoxă Română s-a simţit obligată să dea un comunicat. Ipocrit sau nu, contează mai puţin. Ceea ce contează e că BOR n-ar fi avut această reacţie dacă politicienii sau purtătorii lor de cuvânt din presă şi din societatea civilă n-ar fi discutat, aprins, chestiunea ortodoxiei.
Se fac pariuri, se construiesc şi se deconstruiesc scenarii, se interpretează sondaje de opinie – şi se aşteaptă concursul de nuduri celebre anunţat de actualul Preşedinte al României. Se calculează care dintre posibilii candidaţi e mai rusofil, care e mai eurosceptic, care e mai atlanticist. Plini de voioşie, diverşi cetăţeni se încolonează în spatele unui posibil candidat şi încep să-i facă reclamă.
Fiindcă bâlciul ăsta repetabil tinde să devină obositor, singura soluţie prin care aş putea să scap, temporar, de el e mă bag şi eu în vorbă. Cât mai nepartizan cu putinţă. Iată, deci, cum ar arăta candidatul (bărbat sau femeie) pe care l-aş vota fără rezerve:
1. Vorbeşte fluent engleza. Prin "fluent" înţeleg nu doar foarte bine, ci şi fără accentul slav pe care îl au majoritatea vorbitorilor români de engleză. Poa’ să vorbească cu accent australian, nu mă deranjează, numai să nu vorbească faimoasa "Dâmboviţa English". Pe scurt, vreau un preşedinte care vorbeşte engleza cel puţin la fel de bine ca Sikorski.
Dacă, pe lângă engleză, mai vorbeşte fluent cel puţin încă o altă limbă străină, cu atât mai bine – dar fluenţa în engleză e eliminatorie.
2. Toţi membrii echipei lui (sau a ei) vorbesc engleza fluent.
3. Cunoaşte foarte bine tratatele fundamentale ale Uniunii Europene. Cunoaşte la un nivel cel puţin decent legislaţia şi practicile UE în domeniile de expertiză ale Preşedintelui României.
4. Are un proiect de dezvoltare a UE – e de preferat să nu fie copy/paste după modelul Merkel. Are un proiect pentru România în cadrul UE.
5. Cunoaşte foarte bine (şi are un ataşament demonstrat faţă de) legislaţia, jurisprudenţa şi practicile UE în domeniul drepturilor omului.
6. Cunoaşte foarte bine Constituţia României şi legislaţia românească în domeniile de expertiză ale Preşedintelui României.
7. Indiferent de partidul din care face parte şi de propria ideologie, are un ataşament demonstrat faţă de democraţie. Vreau un preşedinte pentru care democraţia şi valorile democratice sunt a doua natură.
8. Are un proiect pentru România.
9. Cunoaşte la un nivel cel puţin decent istoria României, are o atitudine critică faţă de miturile istoriografiei româneşti şi e dispus/ă să îşi asume responsabilitatea, în calitate de şef al statului, pentru abuzurile comise de statul român faţă de alte state, faţă de cetăţenii altor state şi faţă de cetăţenii români.
10. Iubeşte cu pasiune România, detestă cu pasiune naţionalismul şi etnicismul.
11. Vorbeşte fluent limba română şi are abilităţi oratorice peste medie. Stăpâneşte arta oratoriei politice în toate variantele ei. E capabil/ă să rostească discursuri memorabile şi să însufleţească mulţimi.
12. E suficient de inteligent/ă încât să înţeleagă că punctele 1-9 nu aduc voturi, aşa încât e capabil/ă să construiască un proiect electoral în care punctele 1-9 să fie prezente doar în fundal şi în care voturile să fie obţinute cu un alt discurs (compatibil cu punctele 1-9, dar diferit de ele).
13. |sta e doar opţional – să fie extrovertit/ă. Fiindcă, da, vreau spectacol!
14. Tot opţional – să fie suficient de trendy şi de nonconformist/ă încât să aducă în România staruri aşa cum făcea Havel în Cehoslovacia şi ulterior în Cehia. Adică vreau un preşedinte care să fie perceput de media occidentală ca unul de-al lor şi care să fie interesant şi inovator pentru Europa (şi pentru Occident în sens larg), nu doar pentru România.
Şi acum e limpede că niciunul dintre membrii actualei clase politice nu corespunde acestui portret-robot, aşa încât prezidenţialele din 2014 îmi sunt indiferente. Pentru Iohannis, Antonescu, Ponta, Predoiu, MRU, Dan & Cristian Diaconescu, Monica Macovei, Tăriceanu, Cataramă şi cine-o mai fi, nu ies din casă nici plătit. N-am de ce.
PS Partea tristă e că în societatea civilă poţi să identifici persoane care să corespundă punctelor 1-12 (ba chiar, cu puţin efort, şi punctelor 13-14). Asta arată diferenţa colosală – şi deprimantă – dintre societatea civilă şi actuala clasă politică de la noi.
Sorin Cucerai este traducător şi publicist
