Primarul şi bărbăţia jandarmului

„Gaborii sunt de c…t, nu au ce să facă/ Mai bine îşi iau banu, şi continuă să tacă” (BUG Mafia). „Îmi fumez iarba, îmi văd de treaba mea/ Iar tu, miliţică, mai du-te-n … mea” (Paraziţii). „Sunteţi doar gunoiul omenirii,/ Sunteţi o specie infe-ri-oa-ră,/ Cei cu cea mai proastă meserie/ Sunt cei de la jan-dar-me-rie" (ZOB). Sau, două versuri pe sufletul celor scârbiţi de cultura occidentală: ”Americani-s de vină/ f… în gură să-i f…” (Vama Veche).

Sunt câteva melodii care au răsunat prin târg la diverse concerte în aer liber organizate de Primărie sau cu sprijinul Primăriei. N-a ieşit scandal, n-a intervenit jandarmeria. N-au existat sesizări că „nu este normală folosirea unor expresii vulgare într-un spaţiu public”. Chiar dacă la astfel de evenimente, mai bine de jumătate din public e format din minori. Părinţii au aplaudat, iar copiii „şi-au bagat şi şi-au scos” alături de artiştii pe care-i ascultă zilnic pe Youtube, încântaţi de lirismul unor cuvinte tabu. „De-ar înjura-o şi tata pe mama în rime…”. Ce-i drept, cei care şi-au făcut majoratul după ’90 sunt şi foarte norocoşi. Au scăpat de prolecultismul cultivat în perioada comunistă, nu i-a învăţat nimeni cum „TREBUIE” gustată cultura. Au înţeles că scopul actului artistic nu este să educe, ci doar să transmită o vibraţie într-o zonă ambiguă dintre coaste şi plămâni. În plus, spre deosebire de părinţii şi bunicii lor, şi-au dat seama că sistemul nu e infailibil. Că ţine de igiena personală să araţi degetul mijlociu „organului” atunci când autoritatea se comportă abuziv. Între noi fie vorba, tot cu un inspirat joc de cuvinte "vulgare" am scăpat de Ponta.

Şi ajungem fireşte la celebra piesă de teatru jucată în Piaţa Unirii de trupa "Auăleu", în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru pentru Publicul Tânăr. Cunoşteţi povestea şi mai mult ca sigur v-aţi format o părere despre incident. Aţi găsit, probabil, şi vinovaţii. Fie în tabăra artiştilor vulgari, fie în cea a purtătorilor de pulan. Eu, în piaţă, n-am găsit niciun vinovat. Actorii aveau toate aprobările pentru desfăşurarea scenetei, jandarmii au primit o sesizare şi erau obligaţi să-şi facă treaba. Dincolo de ton, discuţia dintre „beligeranţi” a trădat bun simţ de ambele părţi. Putem discuta la infinit de ce la Iaşi jandarmul s-a simţit iritat de limbaj, iar la Timişoara jandarmii au dat „m..e” Jandameriei împreună cu actorii. Unii vor spune că de asta oraşul de pe Bega a fost desemnat Capitală Culturală a Europei. Nu cred. Sunt convins că există şi în Iaşi, zeci, poate sute de jandarmi care ar fi reacţionat diferit. Poate chiar jandarmul nostru, dacă n-ar fi înfulecat o şaorma în timpul piesei ar fi simţit altfel. Ceva mai mult spaţiu între coaste şi plămâni ar fi lăsat, poate, loc de vibraţie. Una peste alta, gusturile nu se discută, iar comportamentul ambelor tabere a fost cât se poate de decent.

Dezgustătoare în toată povestea mi s-a părut reacţia primarului Mihai Chirica. "Aş dori, în calitate de primar al acestui oraş, în calitate de om care ţine la cultură, la civilizaţie şi la educaţia celor mici să nu se mai întâmple aşa ceva. Din punctul meu de vedere acel jandarm a fost jignit. S-a comportat absolut remarcabil şi vreau să-i mulţumesc că şi-a păstrat cumpătul, pentru că a fost jignit. A fost jignit în bărbăţia lui, în afară de uniforma lui, şi nu se face asta. Înainte de funcţii avem şi înveliş uman în noi” (sursa IasiTV Life). Atât a înţeles Chirica din piesa pusă în scenă în Piaţa Unirii. Că s-a atentat la „bărbăţia” unui jandarm.

Modul vetust şi cheia rudimentară în care a interpretat primarul evenimentul fac Iaşul de râs, nu sceneta naivă din Piaţa Unirii. Limbajul de lemn al edilului sună mai vulgar decât înjurăturile actorilor. Şi dacă de la predecesorii săi, Simirad şi Nichita (mereu cu gândul la "bărbăţie"), nu aveam pretenţii, de la Chirica aşteptăm un altfel de discurs. Măcar şi numai pentru faptul că şi-a făcut majoratul după ’90.