Proiect

În ultimele luni, de când PSD a câştigat zdrobitor alegerile parlamentare, s-au înmulţit, aşa cum era de aşteptat, atacurile împotriva Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Deşi pesediştii scoşi în faţă de “partidoi”, pentru a întreţine această ofensivă, susţin că nemulţumirile lor o vizează strict pe şefa instituţiei, este la mintea cocoşului că nu Kovesi, ci DNA a ajuns pe lista neagră a partidului de guvernământ.

Ca foc de artilerie, lui Kovesi i se reproşează stilul autoritar de conducere, unele presiuni asupra câtorva procurori foarte sensibili (magistraţi care, totuşi, s-au ferit să le definească drept abuzuri!), imixtiuni în unele speţe mai delicate, anumite relaţii dubioase etc. – şi probabil o parte dintre aceste alegaţii chiar sunt reale. Laura Codruţa Kovesi este departe de a fi o sfântă, dar adevărul trebuie derulat până la capăt. DNA rămâne printre puţinele instituţii din România care funcţionează bine. Iar asta deranjează cel mai tare. O luptă anticorupţie susţinută va duce, în cele din urmă, la asanarea clasei politice băştinaşe, dar şi a societăţii româneşti.

Că pesediştii trag cu toate armele în DNA o dovedeşte şi faptul că, periodic, sunt reluate discuţiile privind condamnările unora dintre personajele cele mai controversate ale tranziţiei, încurajându-se falsa idee că ipochimenii au făcut puşcărie complet nevinovaţi. Dar, a-i considera pe Voiculescu, Năstase ori Hrebenciuc nişte victime ale instituţiei conduse de Kovesi e totuşi prea mult chiar şi pentru alegătorii cu creier de bibilică. În acelaşi timp, obstacolele continue pe care parlamentul le ridică în faţa anchetelor demarate de DNA nu fac decât să ne arate că aleşii au început să aibă coşmaruri în dungi.

Uneori, argumentele corupţilor, prin care combat investigaţiile Direcţiei Anticorupţie, sunt de-a dreptul ilare. Nu sunt probe, ţipă pesediştii, în vreme ce ţara geme din pricina tunurilor date de aleşi cu banii noştri şi sub greutatea palatelor opulente de milioane de euro, proprietate personală, ridicate din salarii mizerabile de sute de euro. Falsele divorţuri prin care averile enorme ilicite se transferă de la el la ea, pentru a li se pierde urma, sunt o altă dovadă că ei ştiu că DNA ştie cum au fost furaţi banii statului. Dar şi că le-au luat urma. 

Dacă vrem salarii şi pensii decente, autostrăzi şi spitale, şcoli şi educaţie, adică dacă ne dorim să trăim într-o ţară europeană, atunci soluţia este o Direcţie Naţională Anticorupţie nu mai slabă, supusă politicienilor, ci independentă şi mult mai solidă, care să atragă în rândurile sale elita procurorilor. Eu chiar aş recomanda folosirea poligrafului şi la angajare şi după aceea – practică utilizată, cu succes, de instituţii asemănătoare din SUA şi Regatul Unit. Iată un proiect de lege pe care aleşii PSD nu-l vor sprijini niciodată!    

Când capul lui Liviu Dragnea va cădea, şi va cădea, cu siguranţă, vom vedea cât de corupt este şi acest individ “nevinovat”. Iar pesediştii vor declara atunci, peste măsură de uimiţi, că nu au ştiut; că nu erau deloc probe care să-i susţină vinovăţia! Păcat că nu-i putem testa şi pe ei cu detectorul de minciuni!