Pune Popa cruce la Aeroport?

“Suntem prea săraci ca să cheltuim banii pe investiţii” era unul din motto-urile preferate ale fostului şef de CJ, Constantin Simirad. Viziunea domniei sale, împărtăşită de majoritatea ieşenilor, dovadă voturile de odinioară, şi-a pus amprenta şi pe stagnarea dezvoltării Aeroportului Iaşi. Ce-i drept, Simirad a chivernisit nişte parale, suficient ca succesorul său, Cristian Adomniţei, să dea urgent drumul la treabă. Noul şef al CJ, Maricel Popa, pare să se ghideze după o altă vorbă. “Suntem prea deştepţi ca să-i ascultăm pe specialişti.” Unde “suntem” se referă strict la el, dar persoana întâi plural oferă mai multă prestanţă.

Povestea pe scurt. Directorul interimar al Aeroportului, Alexandru Anghel, neafiliat politic, licenţiat în Aeronave şi Economie, avertizează de luni bune că aerogara riscă să-şi piardă supremaţia în regiune, dacă autorităţile nu investesc rapid într-o platformă de parcare a aeronavelor şi un nou terminal. Proiectele sunt gata făcute, ar mai fi nevoie de finanţare. Maricel Popa, afiliat politic, doctor în Radiotelecomunicaţii, împărtăşeşte o viziune diferită. Aeroportul ar avea nevoie urgent de un nou turn de control, o parcare şi un alt terminal, de la zero, undeva la mama dracului. Fireşte, domnul Popa nu a prezentat niciun document sau măcar o schiţă prin care să-şi justifice priorităţile. E viziunea domniei sale, iar 800.000 de ieşeni, plus alte milioane de potenţiali pasageri au datoria să stea drepţi şi să-l creadă pe cuvânt. Apoi, chiar presupunând că priorităţile trasate de şeful CJ sunt îndreptăţite, lipsa oricărei documentanţii finalizate indică o cale lungă şi sigură spre eşec. Nişte proiecte care vor fi gata, în cel mai optimist scenariu, peste 2-3 ani înseamnă o risipă de bani. Pentru că dacă nu se construieşte urgent un nou terminal, peste 2-3 ani, companiile aeriene vor fi fugit care-ncotro, iar Popa va supraetaja “noul turn de control” cu o ditamai cruce.

Diferendele de opinii privind dezvoltarea aerogării se suprapun şi pe criteriile de selecţie a noilor membri din consiliul de administraţie al Aeroportului. Din păcate, criteriile au fost stabilite la Casa Pătrată, aşa că noilor membri li se cere expertiză în achiziţii de carburant şi automate de cafea. Nu-i de mirare că la concurs s-a înscris o serie de “neica nimeni”, cum corect observa “Ziarul de Iaşi” în ediţia de luni. Mai grav e că cea mai de succes investiţie publică din Iaşi le-a deschis apetitul unor bătrâni şacali din politichia locală, obişnuiţi să se înfrupte din CA-uri controlate de stat. Şi cum şacalii au un miros dezvoltat pentru hoituri, bănuim ce soartă-l paşte pe bietul aeroport.

În ciuda creşterilor record de pasageri raportate de la lună la lună, există o senzaţie vădită că în ultimul an Aeroportul din Iaşi bate pasul pe loc. Nicio investiţie nouă, un marketing care a început să gâfăie, aglomeraţie, nervi. Chiar şi creşterile record par rezultatul inerţiei, nu al unei strategii. Dincolo de toate, e acel drop de sare, pe care evităm să-l pomenim, dar care ne-a spart de prea multe ori capul. Ştim, din experienţa ultimelor două decenii, că orice administraţie pesedistă are un talent inexplicabil să distrugă tot ce s-a clădit înainte. Nu e mereu vorba de incompetenţă sau corupţie, cât de un orgoliu specific pesedistului de a-şi pune amprenta, de a-şi imprima chipul, pe orice ctitorie ridicată de alţii. Să sperăm că în cazul Aeroportului, Maricel Popa nu va gândi ca un pesedist. 

Publicitate și alte recomandări video