Radio gugu

La începutul acestei toamne, o polemică între două reviste culturale de prestigiu devoala relaţia perversă dintre "sponsori", bani şi probitatea profesională. Pe scurt, acuzându-l pe Nicolae Manolescu de cenzură, Rodica Zafiu renunţa jignită la colaborarea cu România literară. De partea doamnei de la Litere, trecea imediat Observator cultural, care denunţa lacunele de caracter ale reputatului critic literar NM, preşedinte al Uniunii Scriitorilor şi totodată director al RL.

Dar ce a provocat această dispută? Ei bine, un articol despre plagiatul lui Victor Ponta, semnat de Rodica Zafiu, pe care Manolescu a refuzat să-l mai publice în revista pe care o conduce. Explicaţia uluitoare a directorului? USR tocmai ceruse nişte bani de la Guvernul Ponta pentru întreţinerea revistelor literare din ţară, Cabinetul PSD se conformase rapid, iar bordului RL nu i se păruse deloc elegant să răspundă gestului mărinimos al premierului plagiator cu un material "corect şi limpede", dar "inoportun". Pur şi simplu, o teribilă sincronizare între ceva bun şi ceva rău născuse această nedorită, dar necesară "intervenţie de sus". 

Atitudinea criticului pare cu atât mai alarmantă cu cât Nicolae Manolescu rămâne unul dintre puţinii intelectuali români autentici care, înainte de 1989, fără a poza în luptător neînfricat împotriva defunctului regim, a refuzat deseori botniţa şi pre-judecăţile comuniştilor. După 1990, lider de marcă al Alianţei Civice, mişcare civică de răsunet inclusiv la Iaşi,  apoi prima propunere pentru o candidatură la preşedinţia României din partea PAC (Partidul Alianţei Civice, mişcarea transformându-se în partid!), Manolescu i-a provocat mai multe accese de furie temătoare lui Ion Iliescu. În cele din urmă, în 1992, la şefia statului, va candida şi va pierde Emil Constantinescu, iar criticul va renunţa încetul cu încetul la politică pentru a se întoarce la marea literatură, singurul tărâm al libertăţii neîngrădite!   

Păi dacă până şi "obiectivul" Manolescu preferă să se compromită, readucând cenzura în propria sa ogradă (privată!), pentru a nu deranja "sponsorul", ce am mai putea crede despre nenumăratele licheluţe plantate de către partidele politice în diferitele instituţii de stat? Şi uite aşa am ajuns la Radioul Public şi la ideea PSD de a desfiinţa taxa radio-tv, pe care cică ar înlocui-o cu fonduri de la guvern! Adică, la propunerea binevoitorului şi binefăcătorului Liviu Dragnea, radioul nu va mai fi al cetăţenilor, ci al politicienilor. Dragii şi bogaţii de ei – cum se gândesc la săracii de noi!

Acum, hai să ne gândim şi noi oleacă. Oare cum va reacţiona Radio România în momentul în care nu ştiu care intelectual cu pretenţii, dar fără vreo culoare politică, va încerca să lanseze pe posturile instituţiei un atac virulent, dar "corect şi limpede" la adresa guvernului? Nu-i aşa că bordul se va scuza politicos invocând momentul "ïnoportun"? Ce, eşti nebun să mai tragi gloanţe adevărate în cel care-ţi plăteşte salariile, primele şi deplasările? Nu-i aşa că, atunci, în locul unor analize sincere şi pertinente, vom avea parte de "limbuţe" nesincere, dar aducătoare de atâtea beneficii?

Dacă propunerea a fost premeditată, e clar că PSD ne vrea în continuare o ţară de gugumani neinformaţi în care Liviu Dragnea să fie întâiul lăudat! E tot mai clar că pesediştii nu par capabili să accepte că nu suntem şi că nu vom gândi niciodată la fel – adică ei nu pricep însăşi esenţa democraţiei!

Totuşi, ca un post scriptum "limpede şi corect", ţin să precizez că printre cei care au luat atitudine împotriva ideii PSD se află şi academicianul Răzvan Theodorescu, amicul lui Ion Iliescu. Sluganic şi odios şef al televiziunii în perioada de după 1990, el este cel care ne-a prezentat "în direct" scene fierbinţi din Piaţa Universităţii, cu indivizi jegoşi, puşi pe ciordit – în locul studenţilor care cântau în faţa corturilor, şi cu femei obeze şi îngălate – în locul studentelor care făceau greva foamei. Iar pe minerii chemaţi de Iliescu pentru a face "ordine" în capitală drept cei mai puri eroi ai libertăţii!

Ca mulţi alţii, de atunci, şi eu mi-am pierdut definitiv încrederea în televiziunea română "liberă". N-aş vrea să se întâmple acelaşi lucru şi cu Radioul Public! Şi tot din pricina pesediştilor!