REPORTAJ din satul bombardat de grindină: Sute de ieşeni văd cerul prin acoperiş IMAGINI

„Noi am luat în evidenţă peste 200 de case, soluţiile cele mai rapide sunt înfolierea acoperişurilor până vedem dacă Guvernul alocă bani pentru fiecare gospodărie. Noi am făcut nişte demersuri şi la câţiva prieteni care ne pot ajuta prin sponsorizare, cu tablă. Sunt oameni săraci care nu au nici un venit şi nu au bani să-şi facă acum un alt acoperiş, noi am împărţit peste 1.000 de metri liniari de folie, dar asta nu e o soluţie de durată. Eu de când mă ştiu nu am prins aşa ceva, şi bătrânii din sat care au peste 75 de ani spun că nu a mai fost aşa grindină. O singură familie are asigurare facultativă, mai sunt câteva cu asigurare normală, dar care nu le asigură decât daune din alunecările de teren, cutremure şi inundaţii. Am o echipă care completează tabelul punctual, cu CNP-uri şi cu ce are fiecare avariat, ca să trimitem la Guvern”, a declarat Daniel Creţu, primarul comunei Victoria. Ne oprim în Luceni, unde sunt cele mai avariate case. Pe badea Constantin îl găsim prin curte. Se opreşte la poartă, sprijinit în coate şi ne povesteşte despre „oroarea care i-a băgat pe toţi în boale”. Mărimea bucăţilor de gheaţă, arătată cu mâinile, pare din poveşti. Bătrânul ne asigură că e realitate.

Gheaţa era cât doi pumni, mi-a căzut o bucată şi pe umăr, m-am ferit şi am fugit în casă. Ca să înţelegeţi mai bine, grindina era cât două ouă de gâscă la un loc, ploua cu bolovani! Acoperişul acesta are 10 ani, o să-l mai căptuşesc cu internită (plăci de azbociment – n.r.) pe unde e găurit”, spune Constantin Acasandrei,(foto) în vârstă de 62 de ani. Îmi arată umărul vânăt. Se întreabă retoric ce-ar fi păţit oare dacă îi cădea în cap! Nu departe de el, Maria Mihalache, în vârstă de 57 de ani, povesteşte că a tras o spaimă soră cu moartea. „N-am ieşit din casă că eram cu nepoţelul meu, care s-a speriat şi a plâns continuu. Dacă mă prindea pe câmp, cred că mă omora. A omorât nişte oi la o vecină… Mie mi-a făcut bucăţele internita de pe casă, când am văzut că a căzut primul bulgăre am băgat puii de curcă la dos şi am intrat în casă. De când mă ştiu, aşa ceva n-a mai fost, nici bătrânii satului n-au prins”, spune femeia. De jur împrejur, oriunde te-ai uita, vezi doar acoperişuri înfoliate ori ciuruite. La fel şi solarele din grădini, şurile şi fânarele. 

„Dacă Dumnezeu a vrut să ne pedepsească aşa…”

Prin tabla pusă recent pe una din case, grindina a trecut ca prin brânză. Pe drum întâlnim doar maşini cu geamurile sparte ori crăpate. Unii dintre săteni au însă casele distruse de ploaie şi pe interior. „Acoperişul meu are 110 mp şi e distrus în totalitate, ţiglele sunt bucăţi”, spune Ioan Lazăr,(foto) în vârstă de 68 de ani. Ne arată bucăţile aruncate în faţa casei, sparte în bucăţi şi bucăţele. Pe casă n-a mai rămas niciuna, iar de înfoliat încă nu a început. „Las să se usuce întâi, apoi pun folia dată de la Primărie. În casă mi-a căzut tavanul, toată noaptea a plouat,  curgea apa pe pereţi, n-am mai dormit sâmbătă noapte. Sunt singur, nu am salariu, nu am pensie, nu ştiu cu ce îmi voi face alt acoperiş. Am crezut că se dărâmă casa pe mine!”, mărturiseşte acesta arătând tavanul din camera unde doarme. Bucăţi de lut s-au desprins şi stau să cadă. Dincolo de leaţuri e cerul. Nu doar în casa lui moş Ioan a plouat, şi tanti Elena are pereţii infiltraţi.

„Copiii nu mă lasă să dorm în casă, mi-e frică şi mie să nu se dărâme. Dormim în casa lor, că ei stau alături. Mi-au distrus acoperişul şi mie, şi lor. În grădină mi-a fărmat tot, păpuşoi, fasole, nu mai am nimic. Dacă Dumnezeu a vrut să ne pedepsească aşa…”, spune femeia mai, mai să plângă. Dar se abţine. „M-am săturat şi de plâns! Au venit de la primărie dar cine ştie ce o să ne dea! Dacă plouă iar, n-am un loc unde să pun un sac cu făină, peste tot e spart acoperişul, şi la magazie. M-am săturat şi de spălat, că spăl la mână. Am muncit mult la viaţa mea, am 10 copii”, spune Elena Golăescu, în vârstă de 61 de ani. Ba şi 12 nepoţi şi 2 strănepoţi. Sârmele de rufe stau pline, ca pe vremea când avea copiii mici. 

Maşina lui Ioan arată ca de pe front

Atunci când doarme, Liviu şi soţia sa pot privi cerul prin folia de celofan care le stă deasupra patului. Jumătate de casă este fără acoperiş, toate plăcile de azbociment s-au făcut ţăndări. Jumătatea cealaltă este găurită toată. „Cine are cu ce-şi repara, îşi repară, cine nu, stă aşa. Mie mi-ar trebui 30-40 de foi de tablă, să-mi văd acoperişul că de restul mă ocup eu. În camera asta dorm eu cu soţia, în cealaltă dorm fetele, că am trei fete. Aici am avut tavan fals, dar s-a muiat de la apă şi l-am scos”, spune Liviu Chimu, în vârstă de 44 de ani, arătându-mi cele două încăperi. Pereţii sunt încă uzi, după ploaia de sâmbătă, se usucă greu iar mirosul de umezeală îţi pătrunde greoi în nări. Nici el şi nici soţia nu lucrează nicăieri, trăiesc din munca câmpului şi din creşterea animalelor. Mărturiseşte că nu plânge după culturile din grădină, dacă e sănătos, munceşte, face bani şi cumpără cartofi, fasole şi ceapă de la piaţă, se aprovizionează pe iarnă. Pe el  acoperişul îl doare. „Vecina noastră a cântărit o bucată de gheaţă, avea 1,2 kg. Să vă arăt şi internita de pe bucătăria de vară, nici dacă mă apucam eu să dau cu ciocanul nu reuşeam să sfărâm în halul ăsta!”, spune bărbatul ducându-mă în spatele bucătăriei, ca să avem o privelişte de ansamblu. În timpul vizitei noastre, ia un borcan de pe masă şi îmi arată cât erau bucăţile de gheaţă. Mă asigură că unele erau şi mai mari. 

„Nu am cu cine mă certa”

Pe drumul de întoarcere găsim o maşină parcată în faţa unei porţi. Caroseria este denivelată în totalitate, parbrizul din spate lipseşte cu desăvârşire, iar cel din faţă are trei lovituri zdravene ca de ciocan. „Nu eram acasă când a căzut grindina, eram la serviciu. Nu am cu cine mă certa, nu e ca şi cum mi-a stricat-o cineva! Acoperişul la casă nu mi l-a spart, că e din tablă de calitate, dar pe cel de la anexă mi l-a găurit. Dacă vă vine să credeţi, mi-a rupt şi bucăţi groase de ciment din gard”, spune Ioan Olaru, mirat şi el poate pentru a zecea oară de această năzdrăvănie, apoi ne arată stâlpul de la gardul recent ridicat. Gard modern, rezistent la intemperii. Ca să îşi repare maşina, are de cheltuit în jur de 1.500 de euro. „Numai geamurile sunt 1.000 de lei”, spune bărbatul de 37 de ani.

La chituit şi vopsit nici nu îndrăzneşte să se gândească. În Icuşeni, grindina nu a distrus prea multe acoperişuri, paguba fiind mai redusă aici. Oamenii spun că, atunci când a ajuns ploaia la ei, grindina era pe terminate. În weekendul care tocmai a trecut, la Luceni s-a dormit şi în şcoală. Cei care n-au mai găsit niciun loc uscat în propria casă ori la vecini, s-au retras şi s-au aciuat în clasele elevilor. Pentru mulţi dintre ei, viaţa nu o mai poate lua de la capăt. Bătrânii văd cum casele în care au locuit o viaţă, în care şi-au crescut copiii şi în care au crezut că vor închide ochii, se dărâmă. Iar ploile anunţate iar la sfârşitul acestei săptămâni îi fac să-şi piardă orice nădejde.