Reportaj la sfârşit de săptămână

Primul lucru, izbitor, dacă ne raportăm la alte zone din ţară este calitatea drumurilor, chiar frumuseţea lor şi lejeritatea, simplitatea traficului rutier. Cineva în oraşul de la poalele Tâmpei se pricepe. Sensuri unice pe câte şase benzi, giraţii ample şi frumos amenajate, indicatoare de orientare lesne de văzut, suficiente şi bine puse. Adăugăm marea capacitate de parcare şi, mai ales, kilometri de trasee pietonale, pe arii largi, simplu, solid şi evocator amenajate, în chiar inima Braşovului. Surpriză! În toată zona dată pietonilor oraşul trăieşte, e viu, plin de animaţie. Mulţi oameni, familii, copii şi … incredibil, neobişnuit pentru noi, o mulţime de turişti. Pe numeroasele terase, la plimbare pe străzi, în hoteluri auzi vorbindu-se franţuzeşte, nemţeşte, englezeşte şi americăneşte, italinieneşte şi „japonezeşte”! Iată, mi-am zis, confirmarea prestigiului turistic. Lozinca pe care o găseşti inscripţionată pe toate umbrelelor teraselor: „Braşov. Rege al oraşelor din România”, nu mai pare lovită de mândrie deşartă. Pe abundenţa de vizitatori s-au dezvoltat spectaculos cantitatea, calitatea şi diversitatea srviciilor. În casele braşovene vechi, au apărut fermecătoare mici hoteluri, se vede la ele grija pentru detaliul semnificativ. Trecutul este lăsat să respire în prezent. Hotelierii sunt foarte atenţi, amabili, zâmbitori … În general, amenajările la nivelul ambientului urban sunt solide, consistente, ochioase. Mobilierul urban e bine integrat într-o funcţionalitate solidă, cu personalitate.

Fantastic, dintr-o dată, nişte români din România încep să aibă respect, dragoste, pentru spaţiul comunitar, pentru istoria locului, pentru sănătatea spaţiului natural! Nu se poate, a răbufnit ieşeanul din mine, nu suntem în ţară, suntem undeva, mult mai la vest ! Colac peste pupăză, în împrejurimile Braşovului, observi cum fostele platforme industriale au fost înlocuite cu o mulţime de unităţi industriale noi, împrăştiate cu consecvenţă în toată aria metropolitană. Aici, comparaţia cu Iaşul este dezavantajoasă. E destul de evident, la nivelul observatorului urban, că zona metropolitană braşoveană nu numai că este incomparabil mai puternică şi mai activă ca a Iaşului, dar pare cea mai amplă şi mai puternică din întreaga ţară ! Şi când te gândeşti că, în ţara Bârsei, trăiesc azi, un procent destul de important de moldoveni de pe la noi …

Curios din cale afară, am hotărât să trag o fugă până la Sibiu. Oare şi pe acolo e aşa cum se vorbeşte ? Pe drum, la Radio România Actualităţi aud o ştire năucitoare. O prestigioasă revistă de turism din Occident prezintă Clujul ca pe o destinaţie turistică de top, ce merită văzută ! Măi să fie. M-a cuprins părerea de rău că n-am pornit-o într-acolo. Oare ce-o fi de găsit la Cluj iar la Iaşi nu?! Este o imagine câştigată de la sine sau cineva s-a ocupat de ea în mod insistent ?

La Sibiu am descoperit fapte similare cu ale Braşovului. Infrastructură bună până la detaliul estetic, accesibilitate mărită în zona turistică, arii largi destinate exclusiv pietonilor şi o năvală de turişti. Hotelul din Piaţa Mică, amenajat într-o clădire de secol XV este plin. Mai avea, dintr-un noroc, cel care o rezervase demult a renunţat în ultimul moment, o singură cameră. „Haideţi s-o vedeţi!” Am fost invitaţi. Pe traseu ne-au fost arătate şi alte camere şi apartamente mai bune. „Sunt rezervate cu multe luni de zile înainte”, ni se explică. Cum stau cu procentul de ocupare pe parcursul unui an ? „A, peste 90 %! Vin turişti de peste tot. Dar majoritatea, peste 70 %, sunt din Anglia şi S.U.A.” Bravo, le-am spus.

Acum, ca să fiu rău, plimbându-mă seara pe centru, n-am aflat prea mare curăţenie. Şi mâncarea de la terasă era mult mai proastă ca la Iaşi. În schimb în multe locuri se întâmplau fapte culturale: muzică, teatru, expoziţii … Într-un loc central, la foarte bună vedere, în Piaţa Mare m-am lovit de o uşă masivă, monumentală, din lemn vechi, pe care scriea în toate limbile de mare circulaţie: „Birou informaţii turistice”.