Revoluţia gunoaielor

Deunăzi, poliţia locală ieşeană a îndrăznit să menţioneze în raportul difuzat inclusiv de ziarul nostru două amenzi date pentru gunoaie aruncate pe stradă. A fost cea mai comentată „veste” din ziarul de alaltăieri şi cea mai des afişată ştire pe care cititorii au preluat-o pe paginile site-urilor de socializare (aproape 500). Un semn că ieşenii au apreciat măsurile şi că aşteaptă mai multe asemenea „succese”.

Dincolo de gălăgia iscată la Bucureşti pentru putere, în PSD pentru şefia partidului sau la Primăria Iaşi pentru locul lăsat liber de Nichita, România se chinuie să respire printre gunoaie. E vorba despre gunoaiele menajere. Sunt omniprezente în ţară, de la capătul telefericului care urcă pe Tâmpa – muntele braşovean care a mai crescut în înălţime cu ajutorul grămezii de pet-uri abandonate acolo – până la tradiţionala groapă de gunoi ieşeană, albia Bahluiului.

Mai multe modificări legislative recente vin să restrângă libertatea democratică pe care o invocă unii ca să arunce orice, oricât şi oriunde. De exemplu, Regulamentul de salubrizare la nivelul municipiului prevede acum că va fi întocmit un plan de amenzi – primele s-au şi văzut în raportul Poliţiei locale. Acelaşi regulament atenţionează că cei care sustrag deşeuri vor fi acuzaţi de furt şi, prin urmare, vor avea dosare penale. Aici apare prima nepotrivire. E adevărat că mai multe containere sunt inscripţionate cu tipul deşeurilor cărora le sunt destinate, dar cine îşi bate capul să facă o selecţie? Doar cei care adună sticlele din plastic goale fac asta, dar acum şi ei sunt în pericol să abandoneze pseudoselecţia deşeurilor.

Pe de altă parte, ministrul Mediului a recunoscut săptămâna trecută că, în 2012, rata de reciclare a deşeurilor municipale în România a fost sub 5 la sută şi că doar Turcia, Macedonia, Muntenegru şi Serbia au procente mai mici. Ţările din Europei occidentale stau mult mai bine. Vest-europenii sunt pasibili de amenzi grele – care probabil că vor fi „împrumutate” cândva şi românilor – dacă, în diferite zile ale săptămânii, aruncă alt soi de deşeuri decât cel programat în ziua respectivă: material plastic, metalic, sticlă sau gunoiul menajer. Ba chiar unele municipalităţi, precum Bruxelles, au desemnat zile în care salubritatea preia obiecte mari precum cele de mobilier vechi, pe care deţinătorul trebuie doar să le scoată în faţa casei. Este un mod de încurajare a consumului.

Revenind la noi în ogradă, pentru moment, în Iaşi există containere dintre care pe unele încă se mai văd inscripţii gen „hârtie”, „plastic” sau „gunoi menajer”. Sunt cele trei categorii care se colectează cu mai mult succes, deşi în cantităţi mai mici, în marile magazine. În punctele de colectare din cartiere, totul se aruncă de-a valma, iar unii o fac şi aiurea atunci când nu nimeresc nici coşurile stradale (alt nărav al orăşeanului comod). Însă ministrul Mediului a pomenit şi de o taxă în creştere pentru utilizarea gropilor ecologice de gunoi. Fără selecţie şi reciclare, acestea se umplu mai repede decât era prevăzut. Primarul Boc, de la Cluj, de exemplu, s-a trezit că trebuie să apeleze la judeţele vecine pentru a elibera oraşul de cele 900 de tone de gunoaie produse zilnic.

La Iaşi, Consiliul Judeţean tocmai împrumută de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare 5,2 milioane euro, bani care vor fi destinaţi, printre altele, acoperirii cheltuielilor neeligibile în cadrul proiectului Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor. Rămâne de văzut dacă oraşul va deveni mai curat şi dacă selecţia şi reciclarea deşeurilor vor fi aplicate de ambele părţi – serviciul public de salubrizare şi ieşeni – cu rezultate vizibile înainte să se umple groapa de la Ţuţora.