Roata istoriei contemporane

Schizofrenia dictatorilor în faţa istoriei

Abia cu ocazia izbucnirii crizei din peninsula Crimeea, eu unul am aflat (la fel ca mulţi alţii, bănuiesc) faptul că, în 1954, Hruşciov a făcut Crimeea cadou Ucrainei. Mai exact: Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Dintr-un articol mai vechi din România liberă („Hruşciov Jr.: Nu tatăl meu, ci Boris Elţin a dăruit Ucrainei Crimeea”, 19 iunie 2009) am mai aflat acum că Hruşciov era el însuşi de origine ucraineană. Apoi am putut citi că, „în opinia lui Hruşciov Jr., tatălui său şi conducerii sovietice din acea vreme nici prin cap nu le-ar fi trecut în acel îndepărtat 1954, când Crimeea a fost alipită la RSS Ucraineană, că URSS se va dizolva vreodată”!

Este o afirmaţia binevenită pentru a argumenta schizofrenia de care par să fi suferit şi să sufere mai mult sau mai puţin toţi dictatorii, dar în mod cert toţi aceia dintre ei care au vrut să creeze o lume nouă locuită de „omul nou”: pe de-o parte, de la Lenin, Stalin şi Hitler până la alde Mao, Castro şi Ceauşescu, cu toţii au crezut că istoria (ca expresie a tot ce era considerat retrograd şi opus progresului) poate fi pur şi simplu depăşită, lăsată în urmă, că te poţi aşeza deasupra ei, deasupra tuturor determinărilor şi cadrelor ei etnice, culturale, geografice ori… geopolitice; pe de altă parte, cu toţii au fost la fel de convinşi că de-acum ei fac istorie, ba chiar că fac Istoria, aşezând lucrurile odată pentru totdeauna într-un imuabil făgaş! Pe scurt, au crezut că fac istoria veche şi o fac pe cea nouă. Ce-a rezultat în urma acestui gen de schizofrenie se vede cu vârf şi îndesat în spaţiul fostei URSS, de la Abhazia, Nagorno-Karabah şi Osetia de Sud până-n Crimeea şi Transnistria. O sarabandă de regiuni şi teritorii rupte din matca lor istorică (cea veche, „retrogradă”, „depăşită”) şi aşezate într-una nouă, ce urma să fie pe vecie… O schizofrenie.

Piţi, românii şi contractele

În vâltoarea evenimentelor de săptămâna trecută din lumea fotbalului, selecţionerul Victor Piţurcă a declarat la un moment dat (după amicalul dintre România şi Argentina de miercuri seara) următoarele: „Nu vreau să mai aud că rămân pentru că am contract. (…) Noi românii trebuie să ne învăţăm să respectăm contractele.”

Şi legile/ legea am adăugat eu imediat în gând, gândindu-mă inclusiv la toată tevatura cu lotul oamenilor din fotbal recentisim condamnaţi şi poziţiile pro-graţiere a „Baciului” Gică Popescu – de la Antonescu până la Zgonea, solidarizări parcă menite de-a face din cauza marelui fost internaţional o cauză pentru încă o diluare a legii şi a justiţiei, un cal troian pentru legea amnistiei în folosul lor, al politicienilor prinşi cu corupţia-n braţe!

O satisfacţie ciudată

Joi seara am dat pe TVR1 peste acel gen de informare a publicului impus de Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) – adică peste difuzarea deciziei de sancţionare a Societăţii Române de Televiziune (SRT) pentru încălcarea Codului audiovizualului cu suma de 70.000 de lei! Printre cele trei încălcări sancţionate s-a aflat şi emisiunea Ora regelui, „ediţia din 16 noiembrie 2013”!

Ha!, mi-a venit să exclam. Ca să vezi! Taman ediţia pe care am criticat-o în articolul meu „(H)Ora regelui sau Cântarea Monarhiei” (ZdI, 25.11.13). Exact pentru ce îi reproşasem pe atunci realizatoarei Marilena Rotaru. Din Decizia Nr. 144 din 4. martie 2014 de pe site-ul CNA, cine-i interesat, poate afla şi transcrierea comentariilor net şi pauşal anti-republicane (deci pro-monarhiste) ale Marilenei Rotaru. Reiau aici doar cele mai contondente afirmaţii: „Republica din România este ilegitimă. De 66 de ani. Cum să condamni comunismul şi să nu condamni republica? (…) Toate legile, toate Constituţiile impuse după 30 decembrie 1947 sunt ilegitime. Nu poţi legifera un furt, o hoţie. Poate în România. Republica română este o hoţie. (…) Trăiască Regele!”

Cum ziceam, am avut un ciudat sentiment de satisfacţie. Ciudat în măsura în care nu-mi imaginez că articolul meu a dus la sancţionarea SRT – cel puţin nu direct şi nici nu va fi provocat vreo autosesizare a CNA, pentru că CNA „a analizat rapoartele întocmite de Direcţia Monitorizare, în baza reclamaţiilor înregistrate la CNA”. Cineva, deci, a depus o reclamaţie. Altfel, în ce mă priveşte mai am o singură nelămurire: SRT stă prost cu banii, cu gestionarea banilor noştri, ai tuturor cetăţenilor plătitori de taxe în general şi ai taxei TV în special – oare instituţia Televiziunii Române îşi recuperează în vreun fel prejudiciul cauzat de ex. de realizatoarea Marilena Rotaru?

Apropo de hoţie

De Corneliu Vadim Tudor n-are cum să-ţi fie dor şi bine-mi pare că apare tot mai rar pe sticlă. Dar mai apare, ba uneori chiar unde nu te aştepţi – de exemplu la B1TV (vineri seara, în 7 martie). Habar n-am despre ce s-a discutat, dar o declaraţie de-a lui tot m-a făcut să ciulesc urechile, s-o transcriu şi abia apoi să mut pe alt program: „România e patria hoţilor şi mă mir că mai stăm pe hartă!” Gura păcătosului adevăr grăieşte!?…

În rest, ce-i al lui e-al lui – când îi ies, adevărate au ba, îi ies memorabil. Vă amintiţi de asta? „Pe Boc, când era mic, ta’su îl bătea la fund cu cureaua de la ceas!”