Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Rogozin şi propaganda rusească

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Recentul scandal legat de vicepremierul rus Dmitri Rogozin ne prilejuieşte câteva consideraţii despre propaganda rusească în România (în Republica Moldova lucrurile stau cu totul altfel).   

Să spunem de la început, telenovela aceasta cu coana Chiriţa Bîrzoi-Rogozin în balon, aterizând forţat la Minsk, care inflamează mass-media românească, e bomba cu fitil a lui Bulă în pielea goală, aceea de care se tem doar nebunii. Acest Rogozin coleric şi bădăran, ca să nu zic porcan, joacă rolul unui deget scos de sub umbrela rusă, ca să constate starea vremii în România. Sau, mai belicos spus, Rogozin este asemenea unei rable de IAK-52 pentru antrenament, trimis să testeze radarul prooccidental românesc.

Trebuie să fii mai tălâmb decât Rogozin, ceea ce, să recunoaştem, e greu, ca să vezi în acest banc cu samaliot mişto zburaet, propagandă rusească. Orice propagandă trebuie să înfăşoare cu uleiuri subtile şi călduţe spiritele, ca să le influenţeze în propriul folos, nu să le invadeze, să le calce în picioare cu bocancii soldatului rus căruia-i put picioarele, după cum a rămas în conştiinţele românilor. Or Rogozin aşa s-a manifestat: ca un Ivan cu votca-n nas şi nespălat (nu i-a folosit la nimic că a lăsat pufoaica pentru un sacou Giorgio Armani), care îţi stârneşte silă. Iar opinia publică românească aşa a reacţionat - CU O IMENSĂ SILĂ.

În general, dacă judecăm la rece, propaganda rusească în România are impetuozitatea de mârlan a lui Hruşciov lovind în masă cu pantoful galben la ONU. Citiţi, de pildă, materialele propagandistice ale ambasadei Rusiei la Bucureşti, care plictisesc până şi mâţele cu istoria relaţiilor româno-ruse, readucându-ne în memorie amănunte „picante” din perioada sovietică. E neprofesionalism curat! Sau citiţi pe reţelele de socializare materialele Centrului rus pentru ştiinţă şi cultură: într-o limbă română stricată (genul de traducere din google translate) şi la fel de plicticoase. Ca să nu mai spun că unele informaţii sunt prezentate în limba rusă, socotindu-se pesemne că românii au învăţat prea bine limba aceasta în şcoală. Toate parcă sunt făcute anume ca să te îndepărteze, nu să te apropie.

Atunci unde-i propaganda, domnule? A stârnit valuri în presă vizita în România a „euroasianistului” Alexandr Dughin şi porţiile lui zdravene de propagandă rusească debitate. Însă acestea, ca şi în cazul lui Bîrzoi-Rogozin, n-au provocat decât respingere în societatea românească. S-au făcut liste cu cei care au „colaborat” cu Dughin. Iată vânătoarea de vrăjitoare rediviva! Mi-e greu să cred, de pildă, că rectorii care au găzduit la universităţile lor conferinţele lui Dughin sunt neapărat „filoruşi”, ca să nu mai vorbesc că filorusismul în sine nu e o vină. Până la urmă totul se rezumă la interminabile acuzaţii în presă sau pe facebook de loialitate a unor oameni faţă de interesele „strategice” putiniene. Din când în când apar în presă acuzaţii nefondate pe nimic, tipic dâmboviţene, cum că X sau Y e „vândut lui Putin”. Fără comentarii.

Varianta românească de Sputnik este de tot joasă, fără să intereseze un public larg sau măcar unul de elită, deci fără influenţă. Altfel se pune chestiunea în Republica Moldova, unde sunt mulţi rusofoni şi rusofili, Sputnik-ul este mult mai profesionist acolo, se pare că în Basarabia e „bătaia peştelui” pentru propaganda rusă. În România - nu.

Desigur, se pot nuanţa lucrurile, se pot aduce ca argumente mijloace propagandistice mult mai insidioase. Se poate vorbi, de exemplu, de filmuleţele ortodoxe ruseşti de secol XIX, traduse în româneşte (prost, pe canale basarabene), care înduioşează danpuricesc segmentul de populaţie cel mai informat. Ar fi interesant de dezbătut puţin şi cum tratează chestiunea serviciile româneşti de informaţii. Dar a susţine că susţinătorii tradiţionalismului şi ortodoxiei fac propagandă rusească este o prostie (a, da, tembelismul sfertodoct al lui Dan Puric face implicit propagandă rusească, probabil fără ca învăţătoraşul mincinos măcar să intenţioneze aşa ceva). La fel cei care critică anumite realităţi occidentale - sunt socotiţi neapărat proruşi. E un reflex comunist acesta: nu avem voie să criticăm, tovarăşi! Ba avem: facem parte din Europa democratică, o putem şi critica. Dar să lăsăm poate pentru altă dată aceste chestiuni.

Un lucru însă este cert - propaganda rusească în România este slabă, fără investiţii serioase, fără platforme de exprimare care să influenţeze masele, căci cu un puric nu se face... iarnă. Dacă este să o spunem pe şleau, atitudinea Kremlinului faţă de România este în cel mai bun caz de INDIFERENŢĂ, dar cel mai adesea de DISPREŢ. Este, dacă vreţi, atitudinea, vulpii care nu ajunge la struguri, aşa că spune că aceştia sunt acri. România este una dintre acele ţări în care Rusia nu este deloc populară sau aproape deloc. Astfel că se vede de la o poştă dispreţul vulpesc, iar ultimul episod cu Rogojină goală nu face decât să-l confirme.

Aceasta nu înseamnă că România nu a stat şi nu stă în vizorul Rusiei. Nu se aşteaptă decât momentul potrivit pentru a se îngloba acest teritoriu important geostrategic în sfera de influenţă rusească. Iar aceasta se poate face şi fără costuri propagandistice clasice, într-un plan informaţional mult mai sofisticat. Ar fi multe de scris pe această temă.

Problema noastră fundamentală este, după părerea mea, alta. Există în societatea noastră un potenţial prorus foarte periculos. Iar acest potenţial nu priveşte opinia publică românească, după cum am arătat, ci clasa noastră politică precară. Este suficient să ne gândim la un Ponta sau la un Dragnea, democraţi de conjunctură, lipsiţi de conştiinţă naţională şi de conştiinţă în genere, oameni care pot oricând debarca în barca „alternativei” ruse. De aceea Kremlinul nu-şi bate capul cu propaganda vizavi de România. Singura noastră salvare este o societate bazată pe o guvernare care respectă normele democratice, pe o societate civilă puternică, pe o opoziţie puternică, pe o justiţie independentă. Iar toate acestea depind de noi înşine.   

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri