Românii au văzut luminiţa de la capătul Tunelului Groazei

* A trecut Halloween, după cum ştiţi, iar oamenii au petrecut, după buget. Am fost să aflăm cum petrec ei într-un loc special amenajat; mai exact, un loc de groază special amenajat, "Parcul Vampirilor", unde am discutat cu patronul, domnul Vlad:

– Bună seara sau, mai bine zis, bună noapte, că e târziu!

– Bună noapte sau, mai bine zis, noapte bună, că mi-e somn, plec să mă culc.

– Nu staţi cu clienţii care se distrează, să-i supravegheaţi?

– De furat n-au ce, iar de stricat mai tare e greu. La băut se descurcă şi singuri.

– Vin aici să bea?

– La asta se ajunge. Vin să se îngrozească şi, după ce s-au îngrozit destul, au nevoie de un întăritor.

– Poate că ar fi mers o denumire mai inspirată decât "Parcul Vampirilor".

– La început i-am pus "Dracula Park", dar a vrut şi Adrian Năstase să facă aşa ceva.

– Şi aţi renunţat, ca să nu fiţi dat în judecată, nu?

– Am renunţat, să nu fiu confundat cu faliţii ăia. Plus că, până la urmă, clienţii noştri se comportă cam ca vampirii.

– Adică beau sânge şi se transformă în lilieci?

– Adică beau şi se transformă în porci. Din cauza groazei, mai mult ca sigur.

– Ce atracţii groaznice oferiţi?

– Tunelul Groazei, care a fost mină, dar s-a închis, cu tren din căruţe trase de un cal.

– Fără gaze de eşapament, deci nu poluează, nu?

– Poluează şi calul, dacă mănâncă mălai mucegăit.

– Şi ce-i înăuntru atât de groaznic? Vrăjitoare, lilieci şi schelete din plastic?

– Liliecii sunt băştinaşi, din mină, vioi şi bine dresaţi: primii fâlfâie, iar când oamenii îşi feresc faţa cu mâinile vin ceilalţi şi le trag portofelele.

– I-aţi dresat să fure?

– Le iau din curiozitate; de unde să ştie un biet liliac valoarea banului?

– Aţi amintit vrăjitoarele şi scheletele…

– Am o babă care dă în cărţi şi dezleagă cununii, plus femeia de serviciu, care dă cu mătura prin tunel şi când aude că vine trenuleţul se urcă pe ea şi face "I-hi-hi!". Toţi leşină când le văd, că în tunel e cald şi ele stau mai mult dezbrăcate.

– Cu două doamne de vârsta a treia v-aţi scos pe partea vrăjitoarelor; cu scheletele cum aţi rezolvat?

– Am externalizat departamentul de scheletică: un amic gropar îmi aduce, în funcţie de eveniment. Azi, de Halloween, mi-a închiriat o duzină, dar de Ziua Îndrăgostiţilor, de exemplu, folosesc doar patru schelete, care ţin în mâini inimioare roz, din os.

– Asemenea parcuri mai au şi expoziţii cu monştri în borcane cu formol.

– Avem formol, principala atracţie a barului nostru! Pentru după formol sunt borcane cu murături.

– Totuşi, cum se îngrozesc clienţii de la formol şi murături?

– De la formol, în fiecare seară iese încăierare între clienţi, cu capete sparte şi sânge pe pereţi, mai ceva ca la vampiri. Dacă nu le ajunge groaza asta, deschid televizorul pe Antena 3 şi dau tare, să o audă pe Dana Grecu!