Caută 
1 MIN
Inelul a fost furat şi e folosit printr-o simplă întoarcere pe deget pentru a schimba vieţi şi idealuri într-o veselie. Iar în urmă rămân stafii. Pentru că nimic nu poate dispărea cu totul.
Pentru cine nu ştie sau nu îşi mai aminteşte, Rumburak era un vrăjitor din serialul de televiziune cehoslovac Arabela, difuzat între 1979 – 1981, dar şi mai târziu, în reluare, pe care noi, copiii din România comunistă de atunci, îl urmăream cu sufletul la gură, cam la fel cum adulţii urmăreau serialul Dallas. Mulţi vorbeam o aşa-zisă „limba cehă”, cu accent specific, atunci când ne jucam sau interpretam roluri din film. Dintre cele mai interesante chichiţe era inelul Arabelei care te făcea invizibil pentru lumea reală şi te trimitea în cea a basmului unde animalele vorbeau şi se întâmplau lucruri interesante şi magice. Învârteai inelul pe deget şi te evaporai într-o clipită. Era atât de interesant, cel puţin pentru vremea aceea…
Înţelesul poveştii şi al inelului s-au completat în minea mea după ce am văzut Stăpânul Inelelor în care era vorba tot despre nişte accesorii asemănătoare magice care te făceau puternic. Acolo, însă, totul se întâmpla doar într-o lume fantastică, aici era în viaţa de zi cu zi a unor oameni ca noi, comunişti chiar, de la bloc. Tocmai de aceea inelul părea „viu”.
Pentru mine, acum, ca adult, serialul capătă conotaţii simbolice, evident. În copilărie o iei că atare, la maturitate încerci să dai interpretări la toate. Un lucru interesant e că regimul comunist a descurajat religia, dar, culmea, a încurajat povestea, basmul, un lucru destul de ilogic. Dacă ar fi vrut să hipnotizeze total masele şi ar fi adoptat şi religia ca modalitate de manipulare, cred că ar fi avut mult mai mare longevitate. Dar asta e altă „poveste”.
Revenind la inelul Arabelei, îmi amintesc câtă bătaie de cap era cu el, câte intrigi se iscau pentru a pune mâna pe el. Ruburak se prefăcea în corb, asculta pe la geamuri, iar când inelul era scăpat din atenţia cui trebuia, îl fura. Cu ajutorul lui puteai să aduci lucruri sau personaje din lumea basmului la tine în dormitor şi multe, multe altele, vă imaginaţi câte putea face un vrăjitor ca el… Îmi amintesc că îmi doream acel inel mai mult decât orice pe lume. Îmi imaginam că îl aveam pe deget, iar când trebuia să îmi fac tema acasă ori când, la şcoală fiind, învăţătorul sau profesorul răsfoia catalogul în căutarea unui elev pe care să îl scoată la tablă, îmi băgăm mâinile pe sub bancă şi învârteam inelul de mama focului… Degeaba îmi strângeam degetul până la os, nimic miraculos nu se întâmpla, iar realitatea dură mă lovea fără milă.
Asta e, nu l-am avut, cineva, însă, a pus laba pe el cu adevărat şi îl mai are încă. Nu ştiu cine e, dar cu siguranţă îl posedă în ziua de azi şi se joacă cu el şi cu noi toţi fără încetare. E un fel de Rumburak de pe lumea cealaltă, a „basmului”. Fiindcă tot ce se vede în jur, oameni, lucruri, animale nu prea mai merg în direcţia în care vor, ca odinioară. De la o bucată de vreme încoace cam toate se schimbă ca prin farmec, deodată, acum le vezi, acum nu mai sunt şi e altceva în locul lor. Acum e un câmp gol, peste doar câteva luni e plin de case, acum e plin de case, peste puţin timp e gol, acum e linişte şi pace, mâine arde flacăra războiului. E cam ciudat, Arabela şi prietenii ei dorm, iar Rumburak îşi face de cap.
Inelul a fost furat şi e folosit printr-o simplă întoarcere pe deget pentru a schimba vieţi şi idealuri într-o veselie. Iar în urmă rămân stafii. Pentru că nimic nu poate dispărea cu totul. Credeţi că regimul comunist nu mai este doar pentru simplul fapt că nu mai e la putere? Sau cel naţionalist? Nici vorbă, Rumburak, cu barba lui neagră şi ochii vicleni, a sucit inelul şi ne-a făcut pe toţi să vedem faţa cealaltă, democraţia, dar la un moment dat, din joacă sau cine ştie din ce alt motiv, din plictiseală, poate, îl va întoarce din nou şi, ca prin farmec, ne vom trezi cu toţii în apartamentele noastre comuniste în plină pană de curent şi în frig sau stând la cozi pentru portocale şi banane venite de sărbători…
Deci nu vă relaxaţi, nu vă afundaţi prea mult în democraţie că o să vi se urce la cap, iar la întoarcere o să vă plângeţi în pumni… Şi căutaţi-l pe Rumburak!…
Briscan Zara este scriitor şi publicist
