S-o dăm anonimă?

Aproape fiecare dintre semnatarii acestei pagini de Opinii cred c-a avut parte de astfel de tăvăleli. Şi, unii dintre noi sunt mai rezistenţi la afronturi, nu se pierd cu firea, alţii – mai slabi de înger, poate şi de inimă…

Referindu-se, recent, chiar în această pagină, la Blog, ca expresie ultimă  de informare şi de implicare în comen­tariul civic al oamenilor timpului nostru, suficient de inteligenţi, care devin, la rândul lor, parte activă în interpretarea realităţii, dl Florin Cîntic punctează, firesc, şi fenomenul, ceva mai vechi, al forumurilor, de care beneficiază orice om alfabetizat şi cu intrare pe net. După o etapă de tatonare, în care comunicarea – între persoane, îndeobşte, necunoscute – se păstra în limitele decenţei, ale bunului simţşi gust, atacând doar problemele spinoase aflate în discuţie, forumurile au devenit o maree sufocantă de jeg uman, de mârlănie agresivă şi de isterii ticăloase care au decredibilizat rapid acest mecanism de democratizare a comentariului public. Şi continuă hermeneutul: Astăzi, pentru orice om civilizat, foru­murile nemoderate sunt o formă iritantă de obscenitate publică, o sursă de infecţie socială, o probă frisonantă a abi­sului patologic ce animă o bună parte a concetăţenilor noştri care, sub protecţia incorectă şi imorală a anonimatului, îşi expun indecent devărata lor faţă de bestii troglodite. Cuvântul cheie al acestei judecăţi de situare este anonimatul, sub care se pitesc nu doar acele, numite de autor, bestii troglodite, ci, mai degrabă, aş zice, inşi cu faţă umană, tipi culturali, de cele mai multe ori indivizi cu care te cunoşti, cu care te intersectezi pe stradă, eventual staţi împreună la o cafea, la un pahar de vorbă, el savurând din plin faptul că tu habar n-ai că ”te-a aranjat” pe forum… Aproape fiecare dintre semnatarii acestei pagini de Opinii cred c-a avut parte de astfel de tăvăleli. Şi, unii dintre noi sunt mai rezistenţi la afronturi, nu se pierd cu firea, alţii – mai slabi de înger, poate şi de inimă… Ani la rând, regretatul psiho-sociolog Adrian Neculau – a cărui prezenţă în pagină era solicitată de cititori – a fost terorizat de un individ bântuit de complexe de… superioritate în domeniul psihologiei, fiind el însuşi, de fapt, la limita paranoiei. Dar, să concedem, acesta era un caz (aproape) clinic. Majoritatea forumiştilor sunt, însă, oameni normali, cu scaun la cap, unii dintre ei bine situaţi şi afirmaţi, chiar talentaţi, în domeniul în care lucrează. Sunt sigur că multora le-a apărut semnătura pe-o carte, pe un articol, pe-o poezie… Este şi firesc să aibă opinii, mai ales când opiniile noastre au atingere cu domeniul în care se ilustrează, sau când ne situăm pe alt palier în cine ştie ce cestiuni arzătoare la ordinea zilei… Este posibil ca, în comentariile noastre, să mai şi greşim. (De aceea pagina este pusă dub genericul Opinii.)Nimeni nu-i perfect. Deosebirea, însă, o face faptul că noi semnăm opinia, fie aceasta bună-rea, pe când dumnealor o dau anonimă…

Inflamante sunt, pentru preopinenţii auto-anonimizaţi, opţiunile politice, literare, artistice, sentimentale, eventual culinare, sportive, de semn contrar. Faptul că tu ţii cu ”Steaua” şi el cu ”Dinamo” face din tine, pentru el, un ”troglodit”, un ”cioban”(aducându-se un blam nemeritat, de ţoapă urbană, celor care, de vreo două mii de ani, păstoresc plaiul mioritic). Dinamovistul devine şi el, pentru stelist, javră, potaie, cotarlă – şi n-am numit decât cele mai catifelate ”zgărzi” puse celui mai bun prieten al omului, câinele… Acest bestiar al patrupedelor se mută, cât ai zice marş!, la bipezi. E suficient să-ţi exprimi o opinie despre cutare sau cutare literat, şi poţi fi sigur că imediat vor sări ca arşi cârcotaşii. Dintr-odată afli despre acel autor lucruri şi fapte de-a dreptul uluitoare, năucitoare – şi bine-nţeles că, scriind despre el devii, automat, părtaş cu pârâtul – un tip odios, un personaj malefic, care şi-a construit cariera doar prin pcr – pile-relaţii-cadouri.  Se întâmplă ca, în unele cazuri, reclamantul să aibă, cel puţin parţial, dreptate. Doar că te întrebi: de ce o dă anonimă, reclamaţia, de ce nu-şi asumă responsabilitatea semnăturii autentice?!? Răspunsul e simplu: pentru că el, de fapt, nu vrea să se implice, nu vrea să intre în conflict deschis cu presupusul culpabil – pe care, probabil, îl salută reverenţios, când se întâlnesc…

Am avut, în cei peste douăzeci de ani de când scriu în această pagină, şi câteva confruntări de opinii, unele dure, stârnite din optici şi opţiuni diferite, din parti-pris-uri, sau (impardonabil pentru ambele părţi) din mal-entendu-uri. Dar toate purtându-ne semnătura în clar, cu asumarea consecinţelor. Au rezultat rupturi, despărţiri – definitive sau (cele mai multe) temporare – însă niciunul dintre noi n-a încercat, mai apoi, să se fofileze sub diverse pseudonime, spre a-şi continua ”campania”.Nu toate memorabilele replici caragialene trebuie citite/ spuse în cheie comică (cele mai multe dintre ele nu aveau, la vremea rostirii, conotaţiile enorm-ironice, căpătate peste veac). Aşa încât, dacă avem tăria opiniunii, de ce s-o dăm anonimă?!