Sănătate, că-i mai scumpă decât toate!

* Am mai scris despre sistemul sanitar românesc – de obicei, după evenimente nefericite şi neaşteptate; acestea, din păcate destul de dese, se suprapun peste o stare de lucruri obişnuită, dar anormală. Miercuri seara am tras cu coada ochiului şi o bucată de ureche la Realitatea TV, la o ediţie specială tocmai despre sistemul medical. Pe banda galbenă de jos se schimbau titlurile atât de des, încât ecranul părea un stroboscop; am reuşit să notăm doar câteva: "Românii, campioni la boli de inimă / hepatită / şamd.", "Banii din sănătate, puşculiţă de partid?", "Medici mai puţini ca în Bulgaria", "Vom mai avea medici peste 5 ani?", "25 de miniştri în 25 de ani", "Cu cât se scumpesc medicamentele?", "Leacuri mai scumpe ca în Germania", "De ce avem cele mai scumpe medicamente?", "Medicamentele ieftine ar putea dispărea" etc. Erau mai multe, dar şi astea sunt destule pentru a băga groaza în orice român care, se ştie, îşi poartă în raniţă (servietă, poşetă) bastonul de pacient…

* La urma urmei, titlurile sunt destul de corecte, iar treaba e simplă. Se ştie că, în lume, cel mai mult se câştigă nu din scris, nu din artă, din învăţământ sau altele similare, ci din arme, droguri, sex şi, că veni vorba, medicamente. Şi din contracte cu statul se câştigă, dar despre ele, cu altă ocazie. De fapt, medicamentele ar putea trece, lejer, pe primul loc, fiind vorba despre sănătate, care e, după cum se zice, cea mai scumpă, înainte de toate – sănătate să fie, că restul vine de la sine. Când omul se îmbolnăveşte, dă oricât, nu se mai uită la bani; dacă aţi fi producători de medicamente, v-ar conveni să vindeţi o ceva, o pastilă de cretă, de exemplu, ieftin, cu numele banal de cretă, în loc să o daţi drept "Carbonat special de calciu cu extract de foraminifere şi coccolithophoride" din import (eventual, în variantă tamponată, cu aromă de căpşune, pentru copii)? Am păţit-o şi noi cu nişte pastile pe care le găseam la trei lei cutia, cu numele compusului, până când s-au scumpit de vreo cinşpe ori, dar cu altă denumire. Şi dacă, prin absurd, există cineva care să ia procente din vânzări, ce i-ar conveni mai mult: zece la sută din creta la un leu sau din produsul cu nume încâlcit, care e tot cretă, până la urmă, dar costă cât tabla de scris pe ea?

* Că veni vorba: am tot prins pe la jurnale ştiri despre diverşi români care au mai murit de gripă de la începutul anului. Au prins şi alţii ştirile astea: unii s-au repezit din prima la farmacie, să cumpere medicamente pentru gripă (din câte ştim, nu există aşa ceva) şi să se vaccineze preventiv a zecea oară, în vreme ce alţii s-au repezit să-şi facă ceaiuri de corn de inorog, coajă de ou de pasăre Phoenix sau ce s-o mai găsi pe la magazinele naturiste ori la vânzătorii din piaţă. Puţini s-au gândit că, în acelaşi timp, mult mai mulţi au răposat de alte boli ori s-au omorât cu topoarele, la beţie, de exemplu. Când se zice la televizor câţi români au murit intoxicaţi cu monoxid de carbon în perioada aia, în care bolboroseşte tulburelul prin crame, nimeni nu se repede să verse butoaiele! De fapt, e destul de normal ca după o iarnă blândă, dar în care mulţi români şi-au luat vitaminele din cârnaţi şi uleiurile esenţiale din cartofii prăjiţi cu maioneză, viruşii să facă tumbe de bucurie în trupul gazdelor. Dar suntem liniştiţi: în curând dă căldura şi apar vegetalele, verdeţurile, cum ar fi iarba verde, pe care respectivii se vor aşeza să mănânce mici!