Caută 
3 MIN
Pentru unele catastrofe putem încheia poliţe de asigurare, pentru altele nu.
Doar câteva ferestre de la blocurile înalte s-au luminat duminică înainte de ivirea zorilor, după ce pământul s-a legănat cu putere. Cei care s-au trezit s-au speriat, dar nu într-atât încât să iasă în stradă. O magnitudine de 5,5 grade pe scara Richter e modestă pentru cutremurele de adâncime din România. De altfel, o hartă seismică realizată în anii ’60 de profesori ai Universităţilor Bucureşti şi Cluj şi rămasă practic neschimbată până azi împarte ţara noastră, mai exact estul şi jumătatea de sud, în trei mari zone de risc. De la Vaslui la Brăila şi până dincolo de Ploieşti-Focşani se întinde zona de risc maxim (8 grade). În jurul acesteia, oraşe precum Iaşi, Bacău, Piteşti, Bucureşti, Giurgiu şi Tulcea sunt menţionate în a doua zonă (7 grade), iar Constanţa, Craiova, Braşov, Sibiu şi Botoşani – în a treia zonă. Dincolo de limita Turnu Severin – Sighişoara – Suceava pericolul scade sub pragul de 6 grade, fiind totuşi menţionate Timişoara şi Aradul ca epicentre relevate pe cale microseismică. În aceeaşi categorie intră şi vestul judeţului Galaţi, nu departe de locul unde se înregistrează de câteva săptămâni seria micilor cutremure de suprafaţă. Interesant este că acestea se produc într-o zonă cunoscută încă din anii ’60 ca arie epicentrală seismică şi care se întinde pe o fâşie lată de 20-30 km de la municipiul Galaţi până dincolo de oraşul vrâncean Panciu. Conform aceleiaşi hărţi seismice, în această arie îşi au originea trei direcţii de răspândire a cutremurelor: spre Iaşi, spre Braşov şi spre Bucureşti.
Probabil că în zilele următoare va creşte numărul poliţelor de asigurare pentru locuinţe, dar întrebarea este: suntem pregătiţi în eventualitatea producerii unui cutremur de amploare? Premierul Ponta, cât şi viceprimarul Chirica au spus acelaşi lucru, la interval de o săptămână, să fim pregătiţi. Nimic concret. Prin urmare, ne vom baza pe instinct, că doar nu suntem japonezi.
Din nefericire, nu e singurul risc care ne paşte. La nici un an de la instalarea regimului Ponta, acesta are deja trei miniştri vânaţi de procurori. De fapt, numai doi, pentru că Varujan Vosganian este ocrotit de parlamentarii care au decis să mânjească şi mai tare prostul renume al legislativului, votând împotriva începerii urmăririi penale. Nu e primul ales pentru care s-a dovedit din nou că corb la corb nu-şi scoate ochii. Laszlo Borbely (UDMR), în 2012 ministru al Mediului în Guvernul Ungureanu, Victor Paul Dobre (PNL), în acelaşi an ministru delegat pentru Administraţie în primul Guvern condus de Ponta, Monica Iacob-Ridzi (PP-DD), în 2009 ministru democrat-liberal al Tineretului în Guvernul Boc, şi Ion Stan, deputat PSD în 2012, au fost la rândul lor salvaţi de ceilalţi. E adevărat că ulterior toţi miniştrii vizaţi au demisionat din guvernele din care făceau parte. Reacţie tardivă.
Nici premierul duplicitar Victor Ponta nu se situează prea departe. Fostul procuror fără realizări a ţinut să spună că decizia aleşilor de a respinge începerea urmăririi penale pentru Vosganian a fost una corectă.
Aceasta e marea dilemă a românilor: dacă pentru catastrofele naturale există poliţe de asigurare, pentru cele umane nu. O scăpare de neiertat. Sau poate că au şi firmele de asigurări mândria lor.
