Multitudinea celor spuse/scrise, dată fiind recenta oficializare a recepţiei scutului anti-rachetă de la Deveselu, ne permite o recapitulare de factură financiară a materiei. Fără a mai insista asupra facilităţilor de securitate/apărare naţională, asigurate de respectivul sistem, să spunem că acesta a fost realizat efectiv în cca. doi ani, după ce a trebuit să treacă alţi aproape patru ani de la momentul definitivării înţelegerii dintre SUA şi România. Aflat acum în stare operaţională, radarul şi cele trei baterii de rachete interceptoare fiind testate, sistemul poate detecta şi distruge fără probleme (sub comanda forţelor navale americane) rachete balistice intercontinentale sau cu rază medie de acţiune.

Potrivit Acordului dintre cele două state, "cheltuielile care ţin de instalarea, întreţinerea şi operarea Sistemului sunt în sarcina părţii americane" (https://www.mae.ro). Aici se încadrează cheltuielile privind transportul, construcţia, întreţinerea şi operarea subansamblelor necesare (s-au adus din SUA 156 de containere cu peste 900 de tone piese din oţel), dar şi facturile de utilităţi şi telecomunicaţii. Costul interceptorilor, al celorlalte componente şi echipamente, inclusiv amenajarea acestora revin, de asemenea, părţii americane. Aceasta din urmă, însă (potrivit Acordului menţionat), "nu este supusă impozitelor privind proprietatea asupra terenurilor (175 de hectare – n.ns.) şi a altor imobile (…), pentru că dreptul de proprietate asupra imobilelor revine părţii române". Strict în termeni bugetari, pentru obiectivul "Deveselu", în exerciţiul financiar 2013, Congresul american a alocat Agenţiei de Apărare Antirachetă a SUA (http://www.gandul.info) – 265 mil. $. În exerciţiul următor (2014), alţi 80 mil. $ au provenit din zona contribuabilului american, ca în anul 2015 să se aloce cumulat 123 mil. $, destinate finalizării bazei de la Deveselu dar şi pornirii lucrărilor la un obiectiv similar – în Polonia.

Pe ansamblu, României i-a revenit obligativitatea acoperirii a doar 11,2 mil. $. Licitarea lucrărilor de către Armata SUA, privitoare la baza de la Deveselu (aproximativ 177 mil. $) a condus la atribuirea către o firmă românescă a unui contract de 3,3 mil. $, restul revenind covârşitor unor puternice companii americane şi într-o mai mică măsură Turciei (o singură firmă – 33,6 mil. $). Evident, nimeni a previzionat un câştig mai mare, pe această linie, pentru companii ale noastre, măcar din raţiuni de tehnologie. Sistemele americane aflate în baza "Deveselu" sunt deservite de cca. 200 pers., militari şi angajaţi civili (http://www.capital.ro), costurile totale anuale de funcţionare ridicându-se la cca. 20 mil. $ (http://www.rumaniamilitary.ro). Ceea ce se poate spune cu certitudine este că profitul pentru partea română are o altă natură, dincolo de oportunităţile de dezvoltare a afacerilor şi infrastructurii din zonă. Iar aceasta, deloc nesemnificativă, decurge din faptul că scutul consolidează masiv securitatea ţării. Se are în vedere atât protecţia pe care o asigură teritoriului naţional, dar şi rolul de descurajare pe care, inevitabil, îl capătă sistemul ca atare.