Seism naţionalist şi panică politică

Blazonul liberal s-a mai împopoţonat cu o murătură din ghiveciul ideologic şi faunistic autohton. Se spune că există de multă vreme un bazin electoral în aşteptarea unui mesia. El a fost frecventat şi părăsit pe rând de răposatul Vadim Tudor, de puşcăriaşul şantajist Dan Diaconescu, de fostul puşcăriaş Gigi Becali, mai nou fiind ţintit, fără prea mare succes, de Traian Băsescu. Acest electorat trăieşte din revelaţiile post-mortem atribuite lui Arsenie Boca; sunt catedralişti ortodocşi, dacopaţi, cei supăraţi pe occident şi bănci, pe cipuri şi coduri de bare ori, mai nou, cei speriaţi de vaccinuri şi de invazia arabă, ori pe proiectul unei moschei în Bucureşti. Am avut noroc că, vreme de doi-trei ani, acest electorat nu a fost „capacitat”, fiindcă OTV-ul a dispărut, iar Antena 3 are probleme de altă natură. Ceea ce a făcut multă lume să vorbească despre singularitatea României în acest colţ de lume şi consolidarea ei pro-occidentală, într-o perioadă în care extrema dreaptă galopează în societăţi cu tradiţie, alimentată făţiş de la Kremlin.

Iată că, într-o degringoladă totală, PNL a livrat pieţei un astfel de „salvator”: Marian Munteanu. După informaţiile apărute, proiectul era în calcule şi pregătit pentru o lansare mai încolo, spre toamnă, sub forma unei Grupări pentru România, neasociate unui partid existent. Munteanu a fost reinventat de Realitatea TV, de tandemul Rareş Bogdan-Cosmin Guşă, intimi ai directorului SRI, Eduard Helvig, şi folosit ca un fel de tester politic pentru o nouă mişcare conservatoare şi naţionalistă. Proiectul a fost urgentat fără intenţie de DNA, care a intenţionat să facă un bine bucureştenilor, punându-l sub control judiciar pe cerşetorul de şpăgi, Ludovic Orban, fost candidat liberal la primăria Capitalei.

Fără să înţeleagă că partidul este la un pas de implozie, unii lideri liberali chiar îşi închipuie că au făcut o afacere cu Marian Munteanu. Încearcă să-l prezinte ca pe o figură proaspătă, un exponent al societăţii civile, un fel de răspuns la cererile societăţii. Pe scurt: liberalii au impresia că se pot folosi de Marian Munteanu. Ceea ce este, din start, un calcul extrem de riscant. Să acorzi legitimitate şi tribună de exprimare unui personaj cu poziţii neolegionare, integrism ortodox, trecut printr-un tandem politic cu Virgil Măgureanu, transpirând a naţionalism fundamentalist, sunt opţiuni incompatibile cu electoratul liberal, cu orientare pro-occidentală, cu o cultură deschisă şi modernă. De aceea, mai curând, Munteanu ne apare ca o diversiune prin care un partid important caută să fenteze vigilenţa şi presiunea publică pentru schimbarea politicienilor.

Nu este deloc greu de imaginat pe cine poate satisface un asemenea personaj şi ce teme dezvoltă el: Catedrala Neamului, în loc de metroul bucureştenilor şi autostrăzile românilor; rugăciuni şi slujbe în loc de legi; mistică în loc de raţiune. Punctul de greutate al campaniei nu mai este administraţia Capitalei unei ţări. Devine identitatea naţională în contextul globalizării, raportul liberalismului politic şi economic cu autohtonismul şi etatismul. La mijloc este o chestiune identitară şi nu una pragmatică ori administrativă. Munteanu a fost preocupat dintotdeauna să ne spună „cine” sunt şi „cum” sunt românii, nu cum pot fi ei administraţi mai bine.

Nu ştim în ce măsură poate să-i convingă pe bucureşteni, dar cu siguranţă la nivel naţional ideile lui vor fi ascultate şi vor câştiga adepţi. Este aceasta paradigma de viitor în care trebuie plasată România?

La fotografia de la ultimele alegeri prezidenţiale, România a impresionant. Un popor ortodox a votat ca preşedinte un minoritar protestant. A fost un examen cultural şi politic în acelaşi timp. Acum, trebuie să înghiţim un român verde, pupător de cruci şi icoane? Este un plan sinistru, ce plasează România pe harta temelor pe care Putin la încurajează şi sponsorizează în restul Europei. Nu poţi să nu fi frapat cât de asemenătoare sunt ideologic şi cât de periculoase pe termen lung.

Asumarea lui Marian Munteanu atrage mari probleme la alegerile generale pentru PNL. PSD jubilează. Îi va fi extrem de uşor şi convenabil să pozeze în pompierul european, să denunţe extremismul şi intoleranţa adversarului. Vi-l amintiţi pe Iliescu jucând rolul înţeleptului cu Vadim? Atunci au fost doar figuri de stil. Acum vom auzi discuţii despre moschei mai mult decât despre regii falimentare; despre refugiaţi decât despre maidanezi; despre apărarea neamului decât despre corupţia din sânul lui; despre statul naţional şi nu despre statul de drept. Datele campaniei alegerilor locale sunt complet schimbate. Şi nu în bine. Mai grav este că s-ar putea să fie doar încălzirea pentru cele generale.