Senatorul porcilor (IV)

Singura soluţie era antidotul, de care vorbise Lică Sămădăul la telefon. Dar madam Vergulescu nu mai prindea legătura cu veterinarul (poetul nu se mai apropia de telefon nici să-l pici cu ceară). Trebuia insistat! Până ce va intra în legătură cu beţivul de Lică, Mistreţeanu hotărî să se retragă din viaţa publică. Aşa şi făcu: nici tu Senat, nici tu televiziuni, nici tu interviuri – nimic! Trăia în obscuritate. Dar obscuritatea nu-l scăpă de chinuri. În fiecare noapte avea coşmaruri. Avea cam acelaşi vis îngrozitor. Într-o subterană întunecoasă era anchetat şi maltratat mai rău ca tovarăşul Che sau Ilie Pintilie. Nişte momâi-anchetator îl pisau cu întrebări:

Anchetator Horohai: „Acuzat Mistreţeanu, eşti arestat ca participant la o turmă contrarevoluţionară chiaburo-porcească. De ce nu vrei, mă, să recunoşti că eşti porc? Povesteşte anchetei despre activitatea ta de vier contrarevoluţionar.” „Nu am făcut parte din nici un grup chiaburo-porcesc şi nu am desfăşurat activitate contrarevoluţionară. Dimpotrivă…” Anchetator Buşilă: „Ancheta dispune de date convingătoare că tu, porc fiind şi având o stare de spirit duşmănoasă faţă de regimul socialist, ai făcut sistematic agitaţie contrarevoluţionară în turma anturajului tău, îndreptată împotriva măsurilor pe care le iau partidul şi organele superioare de stat. Trebuie să faci depoziţii complete şi conforme cu adevărul.” „Nu am desfăşurat nici un fel de activitate contrarevoluţionară. Dimpotrivă, eu am luptat pentru idealurile…” „Minţi! Ancheta deţine suficiente fapte din depoziţiile martorilor conform cărora ai făcut agitaţie anticomunistă activă. Spune adevărul!” „Repet, nu am făcut nicăieri şi niciodată agitaţie anticomunistă. Din contra, am luptat pentru idealurile neîntinate…”

Şi jart-jart! urmau două palme, care-l trezeu pe poet în sudori reci. Se sucea, se învârtea şi pe urmă adormea. Şi iarăşi îi apăreau în vis momâile fără chip ale anchetatorilor. El stătea la masă cu un bec orbitor în ochi.

Anchetator Horohai: „Acuzat Mistreţeanu, ancheta cunoaşte că în august anul curent ai organizat o adunare anticomunistă la care ai făcut agitaţie contrarevoluţionară, răspândind zvonuri provocatoare precum că toţi porcii noştri sunt exportaţi în Occident. Depune mărturii conforme cu adevărul în acest sens.” „În august anul curent am ţinut, într-adevăr, o adunare, dar nu a fost anticomunistă, ci de folk, şi nu am discutat cu nimeni privitor la destinaţia de export a porcilor noştri.” Anchetator Buşilă: „Măi, mistreţule, măi! Avem declaraţiile mai multor martori, care susţin că eşti un porc. Hai, recunoaşte că eşti porc!” „Neg că aş fi porc.” „Ancheta dispune de date concrete precum că, fiind în relaţii strânse cu alţi porci notorii, aţi făcut propagandă contrarevoluţionară printre oamenii muncii de la oraşe şi sate. Mai mult, ai infestat cu duhoarea ta de porc tineretul nostru revoluţionar. Recunoaşte că eşti porc.” „Nu, nu sunt porc.” „Ancheta dispune de date că eşti porc. Ia cunoştinţă de depoziţiile martorilor.” „Mă cunosc într-adevăr, cu persoanele în cauză, dar nu am avut legături apropiate cu ele. Aşadar, martorii nu aveau cum să ştie, dacă sunt porc sau nu.” „Sergent Pulhac! Scrie în procesul-verbal: «În ciuda faptelor indubitabile, care confirmă depoziţiile martorilor că este porc, ne referim aici la comportament, la orientarea vădit duşmănoasă antisocialistă şi, în general, la conduita de viaţă, numitul Mistreţeanu Aurelian nu vrea să recunoască aceasta sub nici o formă. Propunem Tribunalului Revoluţionar pedeapsa capitală». Ai să sfârşeşti, Mistreţene, la închisoarea Jilava cu un plumb în şoriciul ăla gros.”

Şi Mistreţeanu se trezea în sudori reci. De fiecare dată i se vorbea de alt loc de execuţie. Uneori i se vorbea în final de Fortul Nr. 13 de la închisoarea Jilava. Alteori era Gherla. Alteori era – curios! – poligonul de execuţie Butovo de lângă Moscova. Dar cel mai rău era când i se anunţa ca loc al execuţiei unitatea militară din Târgovişte. Zidul acela părăsit şi neisprăvit îl cutremura.

Şi într-o zi veni o scrisoare de la Poliţia Arad, care informa în stil neutral că numitul Ştefan Sămădău zis Lică a fost găsit în stare de ebrietate în data de cutare, pe strada cutare şi cutare. A fost dus de urgenţă la spitalul judeţean, având în vedere afecţiunile grave de care suferea. Aici a decedat în ziua de cutare anul curent, ora cutare. Mistreţeanu îşi pierdu orice speranţă. Bău crunt mai multe zile. Şi într-o zi se deplasă cu greu la baie. De-abia se ridică cu membrele din faţă pe chiuvetă şi rămase uluit: acestea nu erau mâini, ci picioare de porc! Se uită năucit în oglindă. De acolo îl privea cu ochii în osânză UN PORC. UN PORC SADEA! 

Mai departe lucrurile sunt acoperite de mister. Mistreţeanu a dispărut fără ca nimeni din cei ai casei să poată da amănunte. A dispărut şi maşina personală a senatorului. A fost găsită de poliţie peste vreo lună la groapa de gunoi „Ochiul Boului” de la Popeşti Leordeni. Maşina era plină de noroi, iar în jurul ei muşluiau nişte purcei, care sălăşluiesc pe lângă astfel de gropi de gunoi, hrănindu-se cu resturile de alimente de acolo.

La un timp după aceea, Viorel Ilucă, un reporter de succes, a scris un articol de tot hazul. Cică la groapa de gunoi cu pricina, nea Florea Dobrin, pensionar, care avea şase porci, pe care-i hrănea cu alimente putrezite de la „vărsătoare”, s-a trezit cu un nou locatar al cocinii. Într-o dimineaţă, venind la porci să le dea de mâncare, nea Florea a scăpat găleata jos de uimire: în cocină nu avea şase porci, ci şapte. Iar ăsta, al şaptelea, izbea cu surla în ceilalţi să-şi facă loc în ceată. Şi izbutea, fiindcă era mai mare şi mai gras ca toţi: un porc fenomenal, un supraporc, ceilalţi păreau godaci pe lângă el. Mai departe reporterul făcea nişte remarci caustice apropo de maşina senatorului găsită în preajma casei pensionarului şi de porcul apărut în cocina acestuia. Familia lui Mistreţeanu a trimis la ziar o scrisoare indignată în privinţa articolului lui Ilucă. Nu trebuia întinată memoria marelui om! (sfârşit)

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist