Sergiu Tudose – amant for ever al Thaliei

Afişul anunţa deschiderea unui ciclu „Oamenii Teatrului” cu un medalion Sergiu Tudose: şi unde anume, dacă nu în cel mai potrivit spaţiu pentru o astfel de Sărbătoare de suflet şi minte, cel pe care Muzeul Teatrului îl împarte acum cu Muzeul "Eminescu" din Parcul Copou, după pribegirea din Casa Alecsandri. Unul dintre actorii, cu certitudine, proeminenţi ai Naţionalului ieşean, la scala întregii sale istorii, în plus şi cu dimensiunea complementară carierei scenice, de actor de film. Mai mult decât evident, o foarte bună alegere pentru debutul suitei de manifestări ce-i vor urma, aşezându-se, în timp, în aceeaşi prestigioasă „ramă”, de memorie instituţională, vie, care nu numai că nu uită, dar ne aminteşte tuturor, drept şi benefic stăruitor, că excelenţa unor „faruri”-izvoare de lumină a spiritului, a culturii, ca Academia (unica, de neconfundat cu te miri ce artificiale „dublete”), Universitatea, Teatrul Naţional, Filarmonica, Muzeul Literaturii, vine de la oamenii de vocaţie creatoare şi de merit care le slujesc şi le reprezintă, nu numai azi, ci şi în perspectiva însumării substanţiale a prezentului în ceea ce va fi Trecutul de mâine.

Între artele interpretative, cea a actorului de teatru este, poate mai mult decât oricare alta, înrădăcinată într-o secvenţă temporală care îi leagă pe artiştii scenei de generaţia/ generaţiile spectatorilor lor. Cu acele minusuri din a căror conştiinţă venea refuzul lui Celibidache, probă de mare, intransigentă autoexigenţă, de a permite înregistrări, sigur că şi virtuozii muzicii, interpreţi şi dirijori, au la îndemână tehnologii ale discografiei – depozitar al unei memorii-tezaur. Da, se practică şi filmarea spectacolului teatral, există teatrul tv. etc., dar în cazul lor pierderile, faţă de spectacolul viu, aş spune, sunt şi mai mari decât în materie de interpretări ale muzicienilor. Şi tocmai de aceea, le datorăm lor, maeştrilor scenei, mai mult decât aplauzele noastre, rămase undeva, într-un trecut mai îndepărtat sau mai apropiat, şi anume, astfel de portrete omagiale, bogate, însufleţite de o recunoaştere şi o căldură deloc „muzeale”, de o substanţială şi, de aceea, convingătoare preţuire (şi pentru mai tinerii de acum, care n-au avut cum să le fie spectatori), cum a fost, iată, vineri 12 februarie 2016, îmbrăţişarea elevat-aniversară dată de ieşeni şi de Muzeul Teatrului, pe merite cu asupra de măsură, Actorului Sergiu Tudose.

După chapeau-ul rostit de muzeograful-amfitrion Laura Terente şi la fel de concisul, dar densul cuvânt al regizorului Cristian Hadji-Culea, Director al TNI (al cărui laitmotiv, „talent de la Dumnezeu”, îngemănat, însă, cu esenţa de creativitate şi pasiune de la temelia autoconstruirii ca mare actor, a fost preluat de toţi cei care i-au urmat), s-a intrat în miezul acestei Sărbătoriri (deloc diluată retoric) prin alocuţiunile a doi dintre cei mai reputaţi reprezentaţi ai teatrologiei şi criticii de profil din Iaşi şi din ţară, universitarii (UAGE, dar amândoi legaţi, prin timp, şi de UAIC) Sorina Bălănescu şi Constantin Paiu. Roluri, spectacole, premii şi alte distincţii, desigur, evocate inspirat, coerent şi argumentat şi mai analitic (cu nuanţe), însă fără urmă de pedanterie tehnică. Evocarea rolului jucat, în formarea sărbătoritului, de către maeştrii săi de şcoală Alexandru Finţi şi Ion Şahighian („Şahul”), nu numai de la catedră, ci până şi dincolo de „producţie” şi absolvire, în începuturile de la Teatrul "Eminescu" din Botoşani, colegi de promoţie studenţească şi debut scenic (Margareta Pogonat, între ei), venirea la Iaşi a tânărului actor intrat în climatul unei colegialităţi emulative, în luminile rampei TNI, cu generaţia atâtor nume mari (Margareta Baciu, Anny Braeschi, Ioan Lascăr Ştefan Dăncinescu, Miluţă Gheorghiu, Ion Veniaş ş.a.), în spectacole ale atâtor regizori remarcabili, de la N. A Toscani şi Cătălina Buzoianu, la Silviu Purcărete, de pildă. O succesiune de creaţii scenice cărora le stă mărturie şi galeria de imagini foto (roluri şi spectacole) expuse pe pereţii Muzeului – gazdă.

Mi-a părut rău că nu s-a nimerit să fie după reluarea cursurilor universitare şi că nu prea a mai fost timp să-i auzim vorbind despre colegul lor şi pe actorii TNI prezenţi (Cornelia Gheorghiu, Doina Deleanu, Adi Carauleanu, Daniel Busuioc, Catinca Tudose), dar am promisiunea unei întâlniri-dialog şi la Universitate, unde şi când vom putea sta, poate, încă şi mai pe îndelete de vorbă despre amintirile şi creaţiile marelui actor Sergiu Tudose, întemeietor de dinastie actoricească, alături de excelenta actriţă şi tovarăşă de viaţă care a fost Violeta Popescu, întregită de fiica acestora şi, cine ştie, şi de alţi viitori descendenţi. Până atunci, deocamdată, mulţumiri şi felicitări organizatorilor şi tuturor celor implicaţi în Sărbătorirea acestui nobil senior al scenei Naţionalului Ieşean care este Sergiu Tudose, urându-i La Mulţi Ani luminoşi şi rodnici!

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Al.  I. Cuza” Iaşi, critic şi istoric literar