Şi dacă se întâmplă din nou?

Este oficial: proiectul de Cod fiscal după care toată lumea suspină şi pe care toată lumea îl laudă va fi amputat. Să fie cutremurul provocat de criza chineză motivul amânării sau doar dorinţa tot mai mare, inclusiv în PSD, de a-l fugări pe Ponta de la Palatul Victoria? Entuziasmul actualului premier a rămas singur cu proiectul codului,deşi, iniţial, subscriseseră cu voioşie toţi ceilalţi figuranţi de pe scena politică.

Problema majoră a clasei politice este că urmează, în scurt timp, două campanii electorale, iar în prima, cea pentru alegerile locale, nu prea are cu ce să se laude. La Iaşi, de exemplu, administraţia locală a îngropat zeci de milioane de euro în schimbarea liniilor de tramvai, măsură care nu îmbunătăţeşte cine ştie ce condiţiile de călătorie cu acest mijloc de transport şi nu contribuie deloc la fluidizarea circulaţiei în oraş. Ba dimpotrivă. Tradiţia Iaşului de fief PSD este ameninţată serios de imensele costuri, peste care se suprapun blocajele generate de interminabilele şantiere – veritabile găuri negre pentru banii publici. Speriaţi, cei de la vârful Primăriei au decis să arunce un oscior cu parfum de tei nemulţumiţilor. Dar se face primăvară în oraş doar cu câţiva copaci? Dar la nivel naţional, cum să ameţeşti atâta amar(ât) de electorat?

Iarna se anunţă de pe acum una rece, chiar dacă frisoanele economiei chineze determină scăderea drastică a preţului materiilor prime – de exemplu al petrolului, dar nu şi al gazelor, care tocmai s-au scumpit luna trecută. Ziua de 1 ianuarie aduce şi ea, prin tradiţie, accize mai mari la cea mai scumpă benzină din Europa.Se va întâmpla o minune, cu toată opoziţia Băncii Naţionale care îndeamnă mereu la prudenţă?

Minunile au devenit o raritate în aceste vremuri tulburi. Pieţele financiare sunt în expectativă de mai multă vreme, iar semnale de alarmă privind „supraîncălzirea” economiei chineze au curs cu duiumul în ultimele luni. Cu tot acest decor nesigur, aleşii au reuşit să-şi strecoare bani nemeritaţi în pensiile şi-aşa grase, iar demnitarii nu s-au lăsat nici ei mai prejos. Când să ajungă şi la mulţime, tocmai au realizat ce ar putea să însemne o criză economică „Made in China” şi s-au oprit. N-au dat înapoi ce au luat deja, doar s-au oprit după ce şi-au umplut desagii.

Aleşii ar sătura şi poporul cu dragă inimă – fiindcă toţi sunt nişte Ponta mai mari sau mai mici în preajma alegerilor. Dar nu-i lasă spectrul crizei din 2008, în timpul căreia au votat cu amândouă mâinile creşteri masive de salarii doar pentru că era campanie electorală, şi tăierealefurilor dublată de creşterea TVA din 2010, la care a recurs Guvernul Boc. Lecţia lui Băsescu şi a lui Boc, dar mai ales patimile lor sunt încă foarte vii în mintea politicienilor. Tradiţia mioritică zice însă că trebuie să dai ceva alegătorului ca să-lmomeşti să vină cu o anumită intenţie la vot. Din acest motiv, politicul românesc se află acum într-o situaţie mai grea decât însuşi Guvernul chinez.

România se pregăteşte să iasă din încă un mandat în care nu s-a făcut nimic: investiţiile generatoare de locuri de muncă lipsesc, fiind înlocuite cu investiţii costisitoare, precum liniile ieşene de tramvai şi autostrada din Sibiu care se surpă; românii sunt încurajaţi în continuare să-şi ia lumea-n cap din cauza lefurilor ţinute jos şi a degringoladei care se menţine în servicii publice precum educaţia şi sănătatea. Ce mai poate urma acum, după urarea de trăit bine şi după declaraţia de dragoste a USL? Poate chinezii or fi ştiind mai bine.

Publicitate și alte recomandări video