Şi ei deja pregătesc 1 Mai muncitoresc

* Avem o veste bună şi una proastă pentru oamenii muncii din lumea întreagă şi chiar de prin părţile noastre; întâi, cea bună, pe care cu siguranţă au aflat-o deja (şi deja s-au pregătit, de bună seamă): 1 Mai pică vineri, deci vor fi trei zile în care să petreacă la iarbă verde, cu bere şi mici (cu venituri mici, la ele ne referim). Ei, oamenii muncii, trebuie să profite din plin, fiindcă vine vestea proastă (bănuim că nu-i o surpriză şi că au luat deja la cunoştinţă): la anul, 1 Mai va nimeri într-o zi de duminică, oricum liberă! Veştile bune vin singure, doar cele rele merg în grup: a doua, legată de aia cu 1 Mai nimerită duminică, este că pică în chiar duminica de Paşti, aşadar se va cânta refrenul "La serbarea câmpenească românii mănâncă pască!". Motive destule pentru ca oamenii muncii să petreacă, acum, pentru două sărbători. 1 Mai pică vineri, adică răspoimâine, deci trebuie să înceapă pregătirile, fiindcă poimâine, la sfârşitul programului de lucru, se va auzi în toată ţara un ţipăt de bucurie colectiv şi, puţin după aia, deasupra patriei se vor înălţa nori groşi de fum, care ar putea ruşina o ciupercă atomică. Ştiţi să vă pregătiţi? Iată un testuleţ:

1) Ce sărbătoreşte lumea pe 1 Mai?

a) Ceva cu muncă. / b) Ceva cu bere. / c) Ziua Sfântului Proroc Ieremia.

2) Cu ce sentimente întâmpinaţi 1 Mai?

a) Respect pentru muncitori. / b) Sete. / c) Respect pentru cei numiţi Ieremia.

3) De ce sărbătoriţi 1 Mai?

a) Aşa fac toţi. / b) Berea pe iarbă e mai bună. / c) Am un cumătru Ieremia.

4) Ce luaţi în coş, la iarbă verde?

a) Coşul zilnic al românului. / b) Nu e coş, ci bidon. / c) Daruri pentru Ieremia.

5) Ce nu trebuie să lipsească din coş?

a) Furazolidonul. / b) Tirbuşonul cu desfăcător. / c) O felicitare pentru Ieremia.

6) Unde întindeţi pătura, la iarbă verde?

a) Pe iarbă. Dacă plouă, pe cap. b) Sub bidon. / c) Lângă cumătrul Ieremia.

7) Ce rămâne pe pajişte după voi?

a) Iarba verde. / b) Potopul. / c) Cumătrul Ieremia, adormit, că am uitat de el.

* Din fericire, după cum ziceam, mai sunt câteva zeci de ceasuri până pe 1 Mai, în care vă puteţi reconsidera poziţia faţă de eveniment, dacă aveţi vreuna. Totuşi, mai importantă este poziţia dumneavoastră pe poieniţa cu iarbă, dacă vremea va permite să vă întindeţi pătura: contează mult vecinătatea unui muşuroi de furnici, a unei cirezi de vaci, a unei haite de câini ori, mai rău, a unui grup de compatrioţi. Distracţie multă vă dorim! Trăiască 1 Mai muncitoresc! Ura!

* Şi, la final, avem o mică poveste cu final fericit, despre un cadou pe bază de ou (sau, în fine, ovoidal): Relu Giovani, unchiul din Italia al micului Aristotel Păpădie, s-a întors în ţară înainte de Paşti, să petreacă sărbătorile româneşte, cu cei dragi, în familie. A adus daruri frumoase pentru toţi: Aristotel a primit două elegante pungi din hârtie, ceruite în interior, moderne, imprimate cu sigla unei companii aviatice low-cost, ideale pentru pacheţelul cu mâncare de la şcoală sau dacă i se face rău. A primit şi un ou din marmură roşie semănând bine cu unul adevărat (un ornament pe care unchiul îl smulsese de pe gardul patronului italian): atât de bine semăna oul din marmură roşie cu un ou de Paşti, încât toţi copiii din cartier au fost înşelaţi de aparenţe, apoi s-au recunoscut învinşi şi i-au dat lui Aristotel ouăle lor, sparte de campionul din străinătate… Din fericire, medicii care s-au ocupat de micuţ, pentru a scoate din el cele 46 de ouă înfulecate în jumătate de oră, nu s-au recunoscut învinşi. Copilul Aristotel e bine, sănătos, şi se pregăteşte pentru 1 mai, când speră să mănânce tot în 30 de minute 50 de mici cu pâine, arătându-se demn urmaş al părinţilor săi. Vă vom ţine la curent despre performanţa copilului.