Dr. Lucian Popa, medic primar chirurgie plastică, Clinica de Chirurgie Plastică şi Reconstructivă, Spitalul Sf. Spiridon Iaşi: „Primele trei degete ale mâinii ( degetul mare, arătătorul, mijlociul) şi jumătatea degetului patru ( inelarul) sunt inervate de nervul median. Nervul median coboară de-a lungul braţului, antebraţului, pe sub tunelul carpian, până la nivelul mâinii, unde se împarte în ramuri care inervează, aşa cum arătam mai sus, primele trei degete şi o jumătate degetului patru. Este singurul nerv care trece pe sub tunelul carpian, o structura fibroosoasă, îngustă şi neextensibilă. Tunelul carpian conţine, alături de nervul median, tendoanele muşchilor flexori ai degetelor. Orice modificare de calibru a structurilor care îl traversează va comprima nervul, apărând simptome precum parestezii – amorţeli sau furnicături la nivelul primelor patru degete ale mâinii, scăderea capacităţii de a efectua mişcări fine ( prinderea obiectelor mici) dar şi dureri puternice care pot trezi pacientul din somn. 

De ce apare sindromul de tunel carpian

Compresiunea nervului median este cauzată în cele mai multe cazuri de inflamaţii la nivelul tendoanelor flexoare ale degetelor. Poziţiile vicioase ale pumnului, mâinii, anumite mişcări repetate ale mâinii crează o tensiune foarte mare la nivelul tendoanelor şi astfel apare infalmaţia tendinoasă. Din cauza procesului inflamator, nervul median este comprimat, presiunea crescută asupra acestuia ducând la apariţia simptomelor menţionate. Sindromul de tunel carpian este o afecţiune care are ca factor de risc foarte important profesia.

În general, sunt expuşi la apariţia acestui sindrom cei care lucrează foarte mult la calculator, cei care prestează muncă fizică în construcţii şi lucrează cu picamere, utilaje ce vibrează intens, cu maşini de găurit, cei care lucrează în poziţii dificile, care trebuie să ţină pentru mult timp mâna în aceeaşi poziţie, care trebuie să ţină mult timp diverse obiecte în mână şi, în general, toţi cei care realizează mişcări bruşte de flexie şi extensie cu mâna. Uneori, sindromul de tunel carpian poate să apară şi din cauza unor caracteristici anatomice particulare, deoarece unele tunele carpiene sunt mult mai înguste decât altele.  

Durerea se accentuează treptat şi devine din ce în ce mai greu de suportat de pacient

La debut, boala se manifestă cu parestezii resimţite ca amorţeli şi furnicături la nivelul degetelor doi şi trei ale mâinii – inelarul şi mijlociul. Pe parcurs pacientul începe să resimtă dureri şi apare disfuncţia mâinii – persoana nu mai poate face mişcări fine – iniţial nu mai poate prinde cu degetele obiecte mici şi treptat îşi pierde forţa, simte că nu mai are putere în mâna respectivă. Simptomele pot apărea la o singură mână sau ambele mâini, cu intensitate diferită. De precizat că pe parcursul evoluţiei apar şi durerile, acestea aceentuându-se treptat şi devenind din ce în ce mai greu de suportat de pacient. O particularitate a simptomelor apărute în cadrul sindromului de tunel carpian o reprezintă debutul lor nocturn. De multe ori pacientul ajunge la medic când nu mai poate dormi din cauza durerilor. Sau atunci când nu mai poate folosi mâna în cadrul activităţii de zi cu zi – nu mai poate lucra la tastatură, nu mai poate prinde obiecte mici, nu mai are forţă în mâini. 

Tratamentul chirurgical: durerile dispar imediat după operaţie! 

Diagnosticul şi tratamentul sunt foarte simple. Manifestările fiind foarte clare – diagnosticul se poate pune simptomatic. Bineînţeles, diagnosticul se poate verifica şi prin teste – de exemplu se pot măsura potenţialele de conducere ale unui nerv. Astfel de teste, certifică simptomatologia. Pe cât de invalidante şi dureroase sunt simptomele, pe atât de simplu este tratamentul. Subliniez că cel mai eficient este cel chirurgical. Există şi variante nechirurgicale de tratament: se pot folosi orteze ale încheieturii mâinii care menţin mâna într-o poziţie neutră, cu reducerea presiunii asupra nervului median. Dar, cele mai bune rezultate le are operaţia de decompresiune a nervului. Aceasta duce imediat la dispariţia simptomelor: dispare durerea care nu lăsa bolnavul să doarmă, se atenuează lipsa de forţă în mâini.

În plus, soluţia chirurgicală este foarte avantajoasă pentru că nu impune retragerea din câmpul muncii decât pentru o perioadă foarte scurtă de timp. De exemplu, în cazul unei persoane care lucrează la birou, aceasta poate reveni la serviciu după 24-48 de ore de la operaţie. În condiţiile unei activităţăţi profesionale profesionale mai solicitante fizic în care mâna operată are un rol important, este necesară o perioadă de repaus de 7-10 zile. De precizat că în cazurile în care pacientul s-a prezentat târziu la medic şi nervul a suferit în urma unui proces îndelungat de compresiune, va fi necesară o perioadă mai îndelungată pentru recăpătarea mişcărilor fine cum ar fi prinderea obiectelor foarte mici. În astfel de situaţii nervul median suferă un proces de refacere care poate dura câteva luni de zile. Dar, durerile dispar imediat dupâ intervenţia chirurgicală în cadrul căreia se decomprimă nervul median“. 

Prevenţie 

Pentru a preveni reapariţia simptomelor sindromului, specialiştii recomandă evitarea menţinerii mâinii în aceeaşi poziţie timp îndelungat, realizarea de pauze frecvente dacă pacientul lucrează mult la calculator, tratament postural prin menţinerea mâinii într-o poziţie neutră, prinderea şi ţinerea obiectelor cu toată mâna, nu doar cu degetele, relaxarea umerilor când mâinile sunt pe lângă corp şi alternarea mâinilor când se realizează mişcări repetate.