Spaimele lui Victor Piţurcă

Norocul naţionalei de fotbal a României, acela de a cădea la barajul de calificare pentru Cupa Mondială din Brazilia cu cel mai accesibil adversar, Grecia, nu i-a picat prea bine la inimă lui Victor Piţurcă. Dovadă a fost iritarea selecţionerului la euforia generală de după tragerea la sorţi şi, mai ales, de modul total neelegant în care i-a răspuns lui Anghel Iordănescu, selecţionerul Generaţiei ’94: "Am fi cei mai mari fraieri dacă ne-ar eliminat Grecia", a spus "Generalul", ceea ce a turnat gaz peste focul din inima lui Piţurcă: "ce ştie el de Grecia, eu cunosc cel mai bine situaţia şi dacă io spun că plecăm cu şansa a doua, atunci plecăm cu şansa a doua". Chiar aşa, ce i-o fi căşunat gambler-ului nostru pe Iordănescu (între noi fie vorba), un foarte bun cunoscător al fotbalului elen şi omul pe lângă care Piţurcă a ucenicit în meseria asta? Şi ce i-o fi căşunat lui Piţi pe greci, de a ajuns să spună că ar fi preferat Portugalia la baraj decât această echipă elenă?

Există două explicaţii. Una mai simplă şi, de altfel, vehiculată mult în presă. Şi explicaţia asta rezidă într-o vorbă de duh spusă de regretatul mare teoretician al fotbalului, Titi Teaşcă: "una este să cazi de pe un cal de rasă şi alta, de pe o mârţoagă". Cu alte cuvinte, obsedantul refren "De-mi-si-a!" s-ar fi auzit mai în surdină dacă tricolorii ar fi eliminaţi de Cristiano Ronaldo, decât dacă lovitura de graţie ar veni de la bătrânii palicari Karagounis şi Katsouranis. Piţurcă stă bine cocoţat în vârful unui contract cu scadenţa Euro 2016 şi s-a făcut frate de cruce cu Stan Păţitu’ la precedenta sa campanie eşuată. El nu poate fi demis prea uşor nici dacă pierde la scor dubla cu Grecia, însă s-a mai întâmplat, preşedintele Mircea Sandu a devenit foarte sensibil la "vox populi" ("vin alegerile, neică") şi are suficiente argumente chiar şi în faţa lui Piţurcă pentru un divorţ amiabil. Chiar şi Piţurcă, chiar dacă n-o arată, rezonează mult la glasul naţiunii, altfel nu zicea că ar fi dorit ca returul să se dispute în Grecia, departe de refrenul amintit.

Cu alte cuvinte, Victor Piţurcă îşi teme postul. Nu este deloc lipsită de temei ipoteza asta, dar mai există şi un alt motiv al spaimelor actualului selecţioner vizavi de naţionala Greciei. Nu este vorba de cai troieni, că nu prea au ce căuta în epoca internetului, iar nici grecii nu mai sunt dispuşi la daruri otrăvite. Alta e "kalimera" şi ţine de filosofia de antrenor a lui Victor Piţurcă.

E nevoie de o mică paranteză: Victor Piţurcă este un foarte bun selecţioner (a dovedit-o cu câteva calificări), dar ca antrenor, nu face (încă?) parte din elita meseriei: mediocru spre bun. El este bine încastrat într-un sistem de joc, cumva tradiţional al naţionalei României. Nu are sclipirile acelea prin care un Guardiola, un Mourinho sau un Mircea Lucescu, schimbă aşezarea de la meci la meci, sau chiar în timpul unei partide. Nu căutaţi surprize în jocul lui Piţurcă: veţi afla câteodată mutări bine inspirate, dar nicidecum "găselniţe" prin care să dea tactica adversarului peste cap. Deşi un împătimit al jocurilor de noroc, Piţurcă excelează prin prudenţă şi nu îşi asumă riscuri. O apărare bine blindată, doi închizători (chiar trei dacă adversarul are clasă), mijlocaşi ofensivi care să ştie să facă bine şi faza defensivă şi un vârf de careu. Pentru ca Piţurcă să umilească un adversar, are nevoie de unul ultraofensiv, dar şvaiţer în apărare, precum Ungaria. Dar iată că jocului, uneori numit, "îmbâcsit" al lui Piţurcă i se opune un altul şi mai "îmbâcsit". Şi atunci când se întâlnesc asemenea adversari, se poate întâmpla orice, dar de obicei, câştigă echipa cea mai îmbâcsită. Şi nu-i nevoie de patriotism pentru a afirma că aceasta nu este echipa României.

Pentru a sfărâma barajul Eladei, Piţurcă are nevoie de sclipiri: fie un vinclu al lui Tănase, fie un călcâi al lui Maxim, fie… Mutu. Da, Adrian Mutu, fiindcă suntem convinşi că la primul semnal cât de cât încurajator al "corsicanului", Piţurcă îl va convoca la lot. Semnal care nu înseamnă vreo declaraţie de presă, ori vreun SMS, ci unul fotbalistic: un gol în "Ligue 1", o pasă decisivă, poate şi un articol elogios…

Deocamdată, nu există nici un semnal de sclipire: nici de la ai noştri tricolori, nici de la Mutu, semn că vorbele selecţionerului despre şansa a doua nu sunt neapărat pentru presă, ci (mai grav) sunt rostite şi în vestiar. Cât despre Mutu, e greu de crezut că va îngrăşa porcul în ajun de baraj.

O fi sperând Piţurcă la un călcâi, un vinclu, un "assist", dar mai mult se teme de un luft al lui Latovlevici sau de o ieşire aiurea a lui Tătăruşanu, care ar întări stâncile de la Termopile şi ar condamna naţionala la ceea ce nu ştie să facă: atac continuu. Mai mult decât palida insecuritate a postului, aceasta este explicaţia spaimelor selecţionerului Victor Piţurcă.