Statistică alarmantă: din 14 copii ieşeni, unul are probleme de vorbire

O problemă cu care se confruntă părinţii şi mai apoi învăţătorii în primii ani de şcoală este dislalia, o tulburare de pro­nunţie care nu de puţine ori trece neobservată de părinţi. La polul extrem, există pă­rinţi care cred că aceste tulburări au legătură cu problemele mintale, şi se simt ruşinaţi să-şi aducă copilul la logoped pentru o diagnosticare. În ambele cazuri, adulţii sunt atenţionaţi cu privire la reper­cu­siunile neglijenţei lor. În această peri­oadă, la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională au fost finalizate depistările copiilor cu tulburări de limbaj şi comunicare pentru anul şcolar 2016-2017. Profesorii logopezi au examinat un număr de 21.855 de copii, din care 1.592 au fost găsiţi cu tulburări de pronunţie, adică un procent de 7,28%. Dintre aceştia, 8.450 de copii sunt preşcolari şi 13.450 sunt şcolari (clasele 0-IV).

„În urma evaluării,  834 de copii pre­şcolari şi 758 de şcolari au fost depistaţi cu tulburări de pronunţie. Dislalia este cea mai frecventă tulburare la preşcolari. Părinţii nu trebuie să asocieze dislalia cu problemele cognitive, deoarece aceasta presupune doar exerciţii asupra organului articulator, şi anume limba. Până la vârsta de 4-5 ani, aceasta nu constituie semn de alarmă, însă după 5 ani devine o cauză nocivă: aceasta nu doar că nu va dispărea, dar se va accentua“, a declarat Roxana Milici, profesor logoped în cadrul CJRAE. Pentru dislalie nu există o reţetă anume, deoarece fiecare copil este unic, are ritmul său de dezvoltare.

Specialiştii spun însă că 1-2 şedinţe pe lună plus câte 5-10 exerciţii făcute acasă cu părinţii, zilnic, sunt suficiente. „Părintele este coterapeut, contează în ce măsură se implică. În mo­mentul în care copilul reuşeşte să spună sunetul «r» de exemplu, dar îl pronunţă izolat, părintele trebuie să înţeleagă că nu poate da «find» şi «replace» în toate cu­vintele şi că este nevoie de o perioadă de consolidare. Dislalia se poate corecta şi mai târziu, spre exemplu am avut o mamă care pronunţa «r»-ul franţuzesc şi care venea cu copilul ei la şedinţe. Aceasta a lucrat acasă cu copilul exerciţiile pe care le făceam la şedinţe, iar la sfârşitul terapiei a reuşit şi ea să pronunţe un «r» corect“, a mai declarat logopedul. Roxana Milici pune însă accentul pe o problemă pe care copii o întâmpină mai apoi la şcoală. Dacă pronunţia nu este corectată la timp, limbajul oral va infuenţa actul grafic, iar greşelile din vorbirea orală se transpun în limbajul scris. Copilul trebuie să-şi for­meze imaginile cuvintelor corect. Şi ca să venim cu un exemplu oferit de logoped, dacă în loc de „raţă“ copilul spune „laţă“, acesta şi în scris va înlocui „r“-ul cu „l“.

De multe ori, înainte de a ajunge la logoped, specialiştii recomandă mai întâi un consult psihologic al copilului, pentru a se vedea pe ce fond s-au dezvoltat  pro­blemele de limbaj. Dacă este nevoie, copilul trebuie să facă şi şedinţe cu psihologul, care-l poate ajuta să scape de teme­rile sale. „Tulburările de limbaj sunt disfuncţii care intervin în comunicarea scrisă şi orală. Cauzele acestora pot fi de natură psihologică, funcţională, organică şi educaţională. Acestea acţionează asu­pra copilului în perioada apariţiei şi dezvoltării limbajului. În vorbirea preşcola­rilor apare destul de des dislalia – tulburare care afectează pronunţia. Dacă pă­rinţii observă că nu se corectează în scurt timp această problemă, se recomandă vi­zita la logoped/psiholog. De ce să apelam la specialişti? Printr -o evaluare corectă se identifică cauzele care au dus la apa­riţia acestei tulburări de vorbire. Vârsta la care logopedul poate interveni pentru corectare este de 3-4 ani. Se lucrează mai greu după vârsta de 8 ani“, explică psihologul Oana Roxana Rotaru.

Probleme mai multe la ţară

Cele mai dese cazuri întâlnite de psihologul care a lucrat cu copiii din câteva şcoli din mediul rural mărturiseşte că, la ţară, numărul de copii cu tulburări de pronunţie este mai mare, deoarece părinţii nu au timp de copiii lor, ori spun că până intră la şcoală o să înveţe să vorbească corect. „Copiii reacţionează foarte bine la exerciţiile propuse de logoped. Sub forma jocului, acestea devin atractive şi nu sunt o corvoadă pentru cei mici. Deseori, din experienţa personală, am identificat faptul că principala apariţie a acestor tulburari de vorbire sunt de natură psihologică. Aş da un exemplu: un copil care provine dintr-o familie dezorganizată, cu ambii părinţi alcoolici, unde în locul numit „acasa“ se petrec scandaluri interminabile, acesta prezintă tulburări de vorbire apărute pe fondul unui stres emoţional puternic. De aceea, este foarte important ca părinţii să înţeleagă că vizita la logoped/psiholog este absolut necesară: corectarea vorbirii, dispariţia disconfortului psihic, creşterea încrederii şi a stimei de sine sunt rezultatele pe care copilul le obţine în cabinetul logopedului“, a mai menţionat psihologul.

Chiar dacă copiii beneficiază de şe­dinte de logopedie gratuit la CJRAE, părinţii pot opta şi pentru şedinţele contra cost de la Policlinica „Sf. Maria“ din Tătăraşi, unde o şedinţă costă 50 de lei. De menţionat faptul că în judeţ există în prezent prea puţini logopezi în cadrul CJRAE: mai puţin de 20 de persoane evaluează şi lucrează efectiv cu copiii. Lipsa logopezilor din grădiniţe este de asemenea o problemă majoră, care ar merita toată atenţia autorităţilor din învăţământ, atât de la nivel local, cât mai ales naţional.