Stirpea lui Gică Contra şi Mafalda Team

De o bucată de vreme, de când s-a iţit Simona noastră în elita tenisului mondial, m-am obişnuit să pierd destul timp studiind forumurile ziarelor, ori de câte ori evoluează jucătoarea română. Cum este şi normal, aprecierile superlative, laudele şi încurajările abundă, fiindcă, într-adevăr tenisul, poate chiar sportul românesc, n-a mai avut de multă vreme un asemenea performer. Dar, bineînţeles, în cadrul unei naţii pesimist-mioritice, cum suntem, se arată deseori şi neîncrederea sau dezamăgirea, mai ales după ce s-au acumulat câteva nerealizări în palmaresul Simonei. De fapt, o mică parte din această stirpe a lui Gică Contra s-a arătat sceptică încă de la începutul ascensiunii constănţencei: “Simona Halep??? Un fâs, ai să vezi cum se taie acuşi”, urmat în vremurile mai mohorâte de proba de omniscienţă: “V-am spus eu???”. Cei mai mulţi sunt dintre aceia dezamăgiţi de ultimele rezultate (New Haven şi, mai ales, US Open), dar care nu de mult nu pridideau cu laudele la adresa ei, înălţând-o pe piedestaluri imaginare. Nici nu îşi imaginează dumnealor că inconstanţa Simonei (dacă se poate numi “inconstanţă” într-o lume atât de schimbătoare cum este cea a tenisului feminin!), dezvăluie propria lor inconstanţă în gândire şi simţiri.

Dar ce i se reproşează Simonei? Că n-a câştigat niciun Grand Slam anul acesta, că n-a ajuns pe primul loc în topul WTA şi se trage concluzia că poziţia a doua în acest top este “conjuncturală”. Şi care, mă rog, sunt aceste conjuncturi? A dispărut pe moment Vika Azarenka din cauza unei accidentări sau a tras puţin pe dreapta Li Na. Chinezoaica are palmares negativ în faţa Simonei, iar cu Azarenka, Halep nu s-a întâlnit deloc în perioada ei de graţie. Deci, Simona Halep este prin noroc pe locul II în lume, iar acuşi-acuşi vine scadenţa şi se va întoarce din nou prin zona 50-60, acolo unde de fapt îi este locul, tastează echipa lui Gică Contra, transformată brusc în Mafalda Team. Cineva, unul dintre cititorii noştri pe care îi respect, o compară pe Simona cu o altă “deziluzie”: boxerul Lucian Bute. Acesta a ajuns la centuri aranjându-şi meciuri cu boxeri de slabă calitate, “trei lulele, trei surcele” şi când a dat de unul tare (Carl Froch) şi-a arătat adevărata valoare. Revenind la Simona Halep: Petra Kvitova, Caroline Wozniacki, Agnieszka Radwanska, Angelique Kerber, sunt “lulele şi surcele”? Toate acestea au fost nu bătute, ci “zvântate” de către Simona Halep! Totuşi, Simona Halep n-a reuşit să treacă de muntele Şarapova şi, în concluzie, împărtăşeşte blestemul genetic al românilor, înecul la mal ca ştim noi cine!

Ce i se mai reproşează Simonei Halep? Că a pierdut în faţa numărului 145 WTA. Există surprize în sport, fără îndoială, numărul 2 mondial, poate să piardă la 10, 20, hai 50, dar chiar la 145? Concluzia: cariera Simonei este în declin. Dar care jucătoare din elită a câştigat primele opt turnee în circuit, în mai puţin de un an? I se mai reproşează Simonei că face pauze lungi şi dese, iar când revine, ia bătaie. Dar câte turnee a jucat în 2014 Serena Williams sau Şarapova? Anul trecut, Simona juca foarte des pentru a-şi face un clasament bun, acum, ca toate marile jucătoare de tenis, îşi permite să se axeze pe turneele mari, plus eventual unul-două, pentru antrenament.

Semnatarul acestor rânduri îşi exprimă nu speranţa, ci certitudinea, că asistăm de-abia acum la începutul carierei de vârf a Simonei Halep, care are numai 23 de ani. Nici optimiştii incurabili, nici suferinzii de pesimism nu pot evalua cariera acestei jucătoare, cel puţin până va ajunge la 30 de ani. Agnieszka Radwanska, cu un an mai în vărstă, dar cu un parcurs mult mai lung în high-life, încă n-a reuşit să ocupe locul I şi să câştige un Grand Slam. Şi are doar o victorie mai mult decât Simona, care a început să respire aerul victoriilor numai de un an. Caroline Wozniacki a fost lider WTA un an şi jumătate şi n-a câştigat niciunul. Şi Serena, şi Maşa au fost în vârf, au coborât şi iar au urcat, vorba unui clasic: “c-aşa-i în tenis!”. Şi, pentru a ne deplasa puţin în trecut şi a trece de partea cealaltă, Ilie Năstase, cel mai bun tenisman al lumii timp de un deceniu, a câştigat doar un US Open şi un Roland Garros lipsit de marile vedete profesioniste. Simona Halep are timp destul să devină şi numărul 1, să câştige multe turnee şi chiar are perspective mari, deoarece se pregăteşte cu mare seriozitate şi chiar iubeşte acest sport cu pasiune nemărginită.