Ţara care s-a trezit

“Timpul României voastre a venit”. Cu acest îndemn s-a adresat MS Regele Mihai tinerei Românii care s-a ridicat împotriva celor care au îngenunchiat-o. Este mesajul firesc venit de la un om al istoriei către cei care au înţeles adevărul că şi noi suntem timp, nu doar cei care pretind aceasta, prin fraudă. O nouă Românie va trebui să se nască din această încordare a istoriei. România învârtiţilor, adică a celor îmbătrâniţi în rele – unii prematur – este chestionată pentru prima data la scenă deschisă. Iar de răspunsul pe care ţara îl va identifica depinde chiar viitorul ei. După ce lucrurile se vor fi calmat vom înţelege dacă avem capacitatea să ne solidarizăm cu această generaţie, dacă i-am înţeles mesajul ori doar mimăm şi ne vedem nestingheriţi de mersul nostru împotmolit, în trena năravurilor ticăloase şi sinucigaşe.

La debutul protestului tinerilor împotriva clasei politice mi-am exprimat scepticismul cu privire la capacitatea noastră de a persevera întru urmărirea ţintelor. Mi-am extras judecăţile din istoria mai veche şi mai nouă, dar între timp faptele mi-au depăşit aşteptările şi sunt moralmente obligat să-mi revizuiesc analiza. O fac bucuros şi smerit, neezitând să elogiez cel mai coerent protest al societăţii civile româneşti, după fenomenul Piaţa Universităţii. O parte a României s-a trezit. Cea mai vie, mai responsabilă şi mai îndreptăţită: România tinerilor. Manipulaţi vreme de decenii, ignoraţi şi umiliţi de un regim care a cultivat improvizaţia şi duplicitatea, hoţia şi aroganţa, tinerii s-au revoltat. Nu împotriva unui premier şi aşa eşuat ori a unor potentaţi pe care complicităţile subterane i-au legat de scaune, ci a unui sistem prost croit şi a unei generaţii care a gestionat catastrofal interesele naţiunii. România reală s-a trezit, iar nu cea închipuită în minţile celor care au dus ţara în jos, plasând-o în topul nenorocirilor: cea mai stresată şi mai nefericită ţară din UE; cea mai mare incidenţă a bolilor cronice (bolile sărăciei); cel mai ineficient sistem educaţional, care a generat o rată îngrijorătoare a analfabetismului etc. Apelul la responsabilitate şi patriotism este adresat naţiunii în ansamblul ei, dar şi liderilor politici ori religioşi. În România nu s-a mai lansat un proiect de o asemenea anvergură de la Proclamaţia de la Timişoara. Sătui de jocul păgubos de culise al clasei politice, de trădarea sistematică a intereselor naţiunii, de politicianism şi, nu în ultimul rând de reacţia incoerentă a unor lideri religioşi din biserica majoritară, tinerii au reuşit ceea ce nu putea clasa politică, adică să identifice sursa răului: lipsa de profesionalism şi patriotism a diriguitorilor de extracţie rezidual comunistă, care travestiţi sub diverse nume de împrumut şi-au atins limitele competenţei. Din acest moment orice improvizaţie ori şmecherie politică ar trebui să fie sortită eşecului. Şi aceasta întrucât o nouă ratare, prin diluarea mesajului tinerei generaţii va costa întreaga Românie, amânând sine dieidentificarea soluţiilor salvatoare. Pur şi simplu această clasă politică ce s-a perindat la putere prin complicitatea vechilor structuri comunisto-securiste, care a avut ca unic ideal căpătuirea, trebuie să plece. Ştiu că este utopic să îmi imaginez un cutremur al conştiinţelor politicienilor, urmat de o demisie în masă. În primul rând generaţia lui Iliescu şi a emulilor este cea stigmatizată de tineri. Această generaţie a blocat România şi a ucis idealurile. Ea se face vinovată de deturnarea revoluţiei, de mineriade, de ezitările cu privire la opţiunile noastre europene, de încercarea de a readuce ţara sub controlul URSS, aşadar de trădare, de jaful sistematic al ţării de către oamenii celui care s-a autoproclamat “sărac şi cinstit”, de sistemul care a generat hoţia nepedepsită, de mirosul fetid de cloacă pe care încă îl mai emană “emanaţii”, de voi toţi, şmecheri şi închipuiţi, s-a săturat România tânără. E timpul ca ţara să fie în sfârşit a lor, să nu-şi mai trimită la export cel mai valoros produs al său – energia şi competenţa tinerilor -, fapt care pune în pericol atât viitorul imediat, cât şi durata lungă. E timpul să oferim tinerilor creditul nostru, printr-un transfer cinstit, deci creştinesc al puterii.

Clasa politică în ansamblul ei, dar şi biserica majoritară au primit o lecţie dură, din care sper să fi înţeles esenţialul, anume că aşa nu se mai poate.

Îi invit pe toţi cei care au fost ţinte ale acestui protest să-l ia în serios şi să nu ignore soluţiile generoase pe care tinerii le-au lansat. Ele mărturisesc în mod clar că în revolta lor nu e vorba despre manipulare, despre interese oculte ori anarhie, ci despre idealismul unei generaţii care şi-a câştigat dreptul nu doar de a fi ascultată, dar şi de a decide. Invit politicienii să nu se ascundă prin tertipuri în spatele unor texte de lege ori a unor cutume nefaste, aşa cum am văzut deja la unele exemplare de-a dreptul idioate, ci să facă pasul înapoi. Ei au condus România în impas. Dacă acest lucru l-ar fi înţeles şi acum 26 de ani, România nu ar mai avea nevoie astăzi de o revoltă populară. Nu avem dreptul să nesocotim tocmai tinereţea lor, ca să îl parafrazez pe Apostolul Pavel.

Timpul României noastre a venit. Vom avea oare tăria, discernământul şi patriotismul să ne despărţim de cei care au îngenunchiat ţara? Au trecut 25 de ani de la Piaţa Universităţii. Să nu mai aşteptăm alţi 25 ca să de trezim din nou.

Mihai Dorin este istoric şi publicist