Televiziune, propagandă şi mistificare

Câte dintre televiziunile româneşti „de ştiri” îşi merită numele? Două dintre ele sigur nu, întrucât practică în mod sistematic dezinformarea şi manipularea. A început să le calce pe urme canalul B1, unde apar fel de fel de personaje dubioase şi unde se manifestă o bizară şi neaşteptată idiosincrazie faţă de Klaus Iohannis şi faţă de PNL, în paralel cu o tot mai accentuată simpatie pentru Partidul Mişcarea Populară. La Realitatea sunt câţiva moderatori şi reporteri care îşi fac corect meseria, dar e şi multă umplutură, cu puseurile stângiste ale lui Costi Rogozanu (de o egală aroganţă în suficienţa lui) şi cu însăilările adormitoare ale unui anume Octavian Hoandră, promovat, după criterii misterioase, moderator al unor emisiuni culturale; în plus, soţia unui fost ministru care primea şpăgile în cimitir şi ascundea tablourile prin pereţi ar fi trebuit de mult, din decenţă, să lase locul altcuiva. Singurul post cu adevărat de calitate este Digi 24: informaţie sigură, analişti competenţi, reportaje interesante, o grijă evidentă de a evita atât spectaculosul ieftin, cât şi partizanatul.

Este, de altfel, şi singurul post pe care îl urmăresc în mod constant, căci în cazul celorlalte adopt tehnica universal cunoscută a „butonării”, tehnică salutară pentru că sunt cazuri când rişti să te intoxici, dacă nu treci grabnic pe alt canal. Pe de altă parte, nu e mai puţin adevărat că se produce un alt fenomen, apare un soi de masochism, o plăcere perversă în a urmări aberaţii şi ticăloşii, ceea ce explică în bună parte dependenţa multor telespectatori de anumite posturi. Mă refer, bineînţeles, la Antena 3 şi la România TV. Sunt, fără doar şi poate, posturi de propagandă, în slujba PSD-ului şi a guvernului Ponta. La primul, propaganda e tratată mai „profesionist”,  la celălalt ne e servită grosolan. O temă permanentă este glorificarea realizărilor lui Ponta şi ale miniştrilor lui. Periodic, îşi face apariţia Rovana Plumb, care anunţă noi şi noi măsuri ce vor duce la creşterea bunăstării oamenilor muncii (grija pentru „mămici” e un leit-motiv preferat în partitura doamnei ministru). Dăunezi, RTV anunţa iminenta majorare a salariilor bugetarilor, cu (ţineţi-vă bine)… 30%! Postul şi-a făcut o specialitate din astfel de ştiri, care trebuie să dea românilor impresia că viaţa lor, graţie înţeleptei guvernări actuale, se va schimba miraculos. Oridecâte ori e nevoie (şi, încă mai frecvent, când nu e nevoie) prim-ministrul are posibilitatea să se exprime fie prin telefon, fie în studio. Inamicii lui Victor Ponta sunt supuşi unui tir necruţător; am văzut ce s-a întâmplat, recent, cu Mircea Geoană şi Marian Vanghele. RTV dă cel mai exact pulsul atât al relaţiilor de prietenie, cât şi al relaţiilor conflictuale în care este implicat preşedintele social-democraţilor.

Dar duşmanii cu adevărat periculoşi trebuie nimiciţi fără milă. Şi Antena 3 şi RTV întreţin o adevărată fixaţie paranoică pe Traian Băsescu, considerat drept întruchipare a Răului absolut, figură demonică, pogorâre a diavolului pe blândele noastre plaiuri mioritice. Or, Traian Băsescu are destule păcate, ce pot fi identificate cu uşurinţă, încât diabolizarea lui este complet deplasată. La RTV, unde – în pauza reprizelor anti-Băsescu – Elodia şi Mădălina Manole sunt subiecte fertile, primează senzaţionalul. Toate titlurile se mulează pe acelaşi calapod : „Înregistrări uluitoare”, „Dezvăluiri şi imagini şocante”, „Informaţii compromiţătoare”, „Dezvăluiri incendiare”, „Panică în familia Băsescu”, „Se strânge laţul” etc., etc. Dacă nu e Băsescu atunci e Udrea, şi oricum Udrea înseamnă Băsescu şi vice-versa, iar în absenţa numelor proprii intră în scenă „băsiştii”, categorie ce pare să înglobeze toate scursurile, specimenele cele mai abjecte pe care le-a dat vreodată poporul român. Şi la Antena 3 Băsescu e prezent de dimineaţă până seara, inclusiv de Paşte şi de Crăciun, dar aici greul îl duc moderatorii şi „analiştii”, care reiau la infinit aceeaşi placă. Sunt mai multe explicaţii pentru această morbidă monomanie. Se plătesc, desigur, nişte poliţe, în special legate de condamnarea la închisoare a lui „dom’ profesor” Voiculescu, pe care PSD-ul, prin vocea autorizată a lui Codrin Ştefănescu, îl consideră în continuare o victimă a „justiţiei băsiste”. Toată această isterie serveşte şi propagandei, pentru că actuala guvernare se erijează în salvatoare a naţiei, pe care o scoate la liman din marasmul în care a târât-o „regimul băsist”. Refrenul va fi utilizat, cu certitudine, şi la alegerile de anul viitor, chiar dacă el s-a dovedit ineficient în toamna trecută. Dar în lipsă de idei noi, cum să nu recurgi la clişee vechi?

Ne plângem, şi pe bună dreptate, de corupţie, de  complicităţile vinovate ale politicienilor (aţi văzut ce face Tăriceanu ca să-l scoată basma curată pe Şova?), de administraţia greoaie, de obstacolele de care se loveşte iniţiativa privată, de lefurile de mizerie ale medicilor şi ale profesorilor, de scăderea nivelului învăţământului etc., etc. Ar trebui să tragem mai des semnalul de alarmă şi în ce priveşte prestaţia lamentabilă a unor televiziuni care coboară standardele morale şi normele bunului simţ dincolo de limitele acceptabile.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Al. I. Cuza”, critic literar şi scriitor

Publicitate și alte recomandări video