TNI. Bilanţ de stagiune

Stagiunea teatrală 2015-2016 tocmai s-a încheiat. Pe 10 iulie având loc avanpremiera unui spectacol de excepţie – Goldberg Show. Facerea lumii şi alte întâmplări, o adaptare de Anca Măniuţiu după Variaţiunile Goldberg de George Tabori (1991), traducerea: Alexandru Al. Şahighian. Regia este semnată de Mihai Măniuţiu, iar echipa de lucru îi include pe Adrian Damian (scenografia minimalistă şi inspirată), Andrea Gavriliu (coregrafia excelent adaptată scenariului), Lucian Moga (light design competitiv), Mihai Dobre (muzică originală, prelucrări diverse şi inedite).

Actorilor Teatrului Naţional din Iaşi (Călin Chirilă – unul dintre cel mai buni actori ai scenei ieşene, în continuă ascensiune şi autoperfecţionare, rolul său din Goldberg Show fiind extrem de performant şi solicitant, Doina Deleanu şi Tatiana Ionesi – prezenţe inconfundabile prin meticulozitatea şlefuirii rolului, respectiv discreţia scenică destul de grăitoare, Livia Iorga – a cărei ambiţie e evidentă din evoluţia de până în prezent, Cosmin Maxim – dinamic, capabil să susţină vocal şi prin mişcare scenică o partitură de scenă mare, Ionuţ Cornilă – mai temperat regizoral decât în alte ocazii, Doru Aftanasiu – în posturi inedite, contribuind la estetica spectacolului (comicul grotesc), Radu Ghilaş şi Horia Veriveş – în ipostaze năzbâtioase, chiar dacă în grade şi registre diferite, adaptate rolurilor, la primul ghiduşia provenind din tipologia rolului sau solicitări regizorale, la cel de-al doilea din stilul său inconfundabil) li s-a alăturat Marcel Iureş. În rolul principal, Marcel Iureş este un actor electrizant, evidenţiindu-se prin ceea ce l-a făcut remarcabil dintotdeauna (voce percutantă, privire scânteind nefiresc). Excepţii de la anumite ipostaze actoriceşti de background, ca o explozie mocnită, ce confirmă regula modului său unic de a evolua pe scenă. Dintre actorii ieşeni, având în vedere experienţele de rol anterioare, dar şi aptitudinile compatibile cu rolul, l-ar mai fi putut interpreta pe Goldberg, fiecare în felul său, fără a avea efectul lui Marcel Iureş, Teodor Corban sau Emil Coşeru.

Lucrul cu regizorii de marcă invitaţi au antrenat trupa, aducând-o la această performanţă ce încheie stagiunea. În ipostaza sa luciferică, Călin Chirilă pleacă de la rolul din Cafeneaua lui Silviu Purcărete, însă, acum, are un joc mai subtil, mai elaborat, rodul lucrului lui Mihai Măniuţiu cu actorul şi al lui Chirilă cu sine. Tatiana Ionesi a exersat mişcarea corporală cu Florin Fieroiu în Cântăreaţa cheală, lucru care i-a folosit în continuare. Cosmin Maxim a fost provocat cu roluri de compoziţie, cărora le-a făcut faţă cu brio, ceea ce îi permite să revină în forţă la alte ipostaze ale sale, în care se simte în largul său (vocal, rock, mişcare scenică), tocmai pentru că-i reflectă aptitudinile. De bun augur este şi comunicarea dintre lumile create prin  spectacolele ieşene: boneta lui Madam Mop/Tatiana Ionesi, din fire de mop, reamintind de costumul mopului vivant al Adei Lupu/ Mary (Cântăreaţa Cheală, regia: Radu Nica), defectul la picior simbolizând răutatea umană, absenţa caracterului (Hovstad/ Cosmin Maxim în spectacolul Un duşman al poporului, regia: Claudiu Goga), mergând până la extrem (diabolicul Mr Jay/ Călin Chirilă, Lucifer). Aşa cum simetriile scenice, decorul aglomerat sau, dimpotrivă, minimalist etc. pot fi fericite sau nu, repetiţiile în teatru pot reprezenta procedee artistice sau manierisme. În cazul de faţă, trimiterile de la un spectacol al stagiunii la altul, fie şi din pură întâmplare, sunt favorabile.

Stagiunea 2015-2016 numără spectacole de regizor de marcă, precum Silviu Purcărete, Mihai Măniuţiu, Claudiu Goga, dar şi spectacole pentru public/ spectatori sau actori, categoriile enunţate nefiind pure. În general, un spectacol nefiind de regie, va aduce în prim-plan jocul actoricesc (de exemplu, Iarna dragostei noastre, regia: Emil Gaju); de aceea, în trecut, când teatrul scenic nu se deosebea prea mult de cel radiofonic, criticii de teatru dobândeau aptitudinea de a-şi orienta atenţia aproape exclusiv asupra gesturilor actorilor, exceptând spectacolele unor regizori cu viziune. Invers, un spectacol de regie poate eclipsa prestaţiile actoriceşti în detaliile lor, mai ales dacă actorii sunt buni, dar nu excelenţi. Atunci când un spectacol nu atinge cote maxime în ceea ce priveşte tehnica regizorală (indiferent cât de realizat poate fi sub aspect artistic), actorii vor ieşi mai mult în evidenţă (Joc de pisici, regia: Irina Popescu-Boieru) – idealul constând într-un echilibru greu de atins. Un spectacol de teatru îşi poate selecta publicul prin faptul că se converteşte direct sau indirect într-un manifest, constituind o pledoarie pentru, să zicem, o anume sală de teatru (de exemplu, Cântăreaţa cheală, regia: Radu Nica); prin faptul că promovează un anume tip de teatru sau de text teatral, devenind elitist (Şi acum de Sabine Harbeke, regia: Olivia Grecea, respectiv Schimbarea, cu un scenariu inspirat de Daniil Harms şi Franz Kafka, cu inserturi de vers dadaist, textul şi regia: Nic Ularu, dar şi Unu ^ unu, textul şi regia: Lucian Dan Teodorovici sau chiar Cabaretul cuvintelor de Matei Vişniec, regia: Ovidiu Lazăr); prin faptul de a fi popular, prinzând la public, prin umor, prin actualitatea temei (Freelancer Story, textul şi regia: Ion Sapdaru).

Din 10 premiere ale stagiunii, un spectacol (Cântăreaţa cheală) a fost pe bună dreptate premiat pentru cea mai bună scenografie (Adrian Damian) la Gala Premiilor Uniter, iar alte două au fost selecţionate în FNT 2016 (Un duşman al poporului, regia: Claudiu Goga şi Cafeneaua, regia: Silviu Purcărete). 

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală (membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru – Secţia Română)