Caută 
1 MIN
Gândind la rece nu poţi să nu constaţi că în fond şi la urma urmei tot, absolut tot ce se produce pe uscat va ajunge într-un final în mare. Filtrat parţial fie de pământ, fie de staţii de epurare, diluat în vreun râu mai mare, dar va ajunge acolo.
Ei bine, am fost la mare. Bântuit fiind tot timpul de dileme, care mai de care mai ciudate, şi de planuri inovatoare, am crezut că acolo voi scăpa de ele, dar de unde. Nici nu am ajuns bine pe plajă în prima zi, că am şi constat aceeaşi lipsă ca de fiecare dată când privesc întinderea apelor. Oare unde o fi toaleta? Că nu văd nimic. Mă aştept în fiecare an, în naivitatea mea, să văd ceva amenajat, să simt o schimbare pe plajă şi în aer, dar degeaba. Speranţele mele sunt în van. La mare, wc-urile nu vor fi niciodată o prioritate pentru că, vorba aia, există marea care poate ţine locul unei toalete uriaşe universale oricând. E drept că restaurantele de pe plajă sunt silite să aibă aşa ceva, dar de multe ori nu au, sunt de formă sau sunt umplute până la refuz şi necurăţate încă de la începutul sezonului, iar clienţii se duc în spatele caşcarabetei, dar cel mai simplu şi mai frecvent, direct în mare. Nu de puţine ori, noaptea, în timp ce îţi faci plimbarea de seară sorbind prin nări aerul curat al mării, simţind valurile cum îţi mângâie gleznele obosite, se întâmplă să dai peste indivizi sau individe care stau în poziţia de uşurare oferindu-şi posteriorul gol spre vizionare turcilor.
Încerc din răsputeri să nu mă mai mire nimic pentru că până şi în America era la fel. Am rămas stupefiat când, pe litoralul oceanului Atlantic fiind, şi presat de o vezică rebelă, am fost îndrumat de persoane de încredere, cetăţeni americani vechi şi serioşi, ziua în amiaza mare, să mă uşurez fără nicio rezervă în vastitatea oceanului. În acel alt WC universal. Care e problema, mi s-a răspuns, nu tot acolo se deversează şi restul deşeurilor de la toaletele publice sau private? E drept că probabil acelea trec de multe ori printr-un filtru, dar nu totul e garantat.
De atunci am rămas cu o reţinere de a mă mai băga cu capul în apă în apropierea vreunei persoane scufundată până la brâu care pare a fi într-o stare catactică de admiraţie a mării, cerului, păsărilor. Pentru că niciodată nu poţi fi sigur ce face sub suprafaţa lucioasă şi prietenoasă a apei. Nu de alta, dar risc să înot direct în vălătucii dumneaei.
Şi astfel, în fiecare zi, jeturi mai mici sau mai mari alimentează apa mereu limpede şi curată a litoralului din întreaga lume. Noroc că Pământul are trei sferturi apă că altfel sigur ne-am fi înecat în propriile lichide. Unii se mai duc cu copiii în boscheţi, dacă au vreo treabă mai serioasă, ei înşişi apelând la această soluţie frecvent, dar nu întotdeauna, pentru că şi boscheţii ăştia sunt finiţi, iar ploaia nu prea pridideşte să îi spele şi să ducă mizeria în pământ ca apoi să ajungă tot în mare. Deci de ce să te mai complici, nu mai bine faci o baie şi în larg, aproape sau mai departe de geamandură, în funcţie de abilităţile tale de înot, îţi execuţi treaba fără nicio grijă? Te prefaci, cum spuneam că admiri priveliştea şi redai naturii ce i-ai luat, completând astfel cercul. E drept că nu e la fel de comod ca acasă, nu poţi avea acolo un ziar sau o carte, şi nici nu poţi vorbi la telefon, dar de aici încolo vorbim de mofturi.
Autorităţile de pe litoral ar trebui să recunoască situaţia şi să vină măcar în întâmpinarea turiştilor. Să amenajeze nişte toalete din acelea ecologice care să plutească tot timpul în larg şi la care să apeleze înotătorii aflaţi în restrişte. Să nu mai fie nevoiţi să se ascundă sau să suporte focarele de infecţii din tufe ori toalete neîngrijite. Dispozitivele acelea ar fi tot timpul curate pentru că vor fi spălate de valuri. Lângă fiecare geamandură să fie câte o astfel de căsuţă plutitoare priponită de fundul mării cu un sac de nisip şi dotată cu hârtie igienică din acelea care se topeşte complet în apă şi cu ziare sau cărţi. Să fie chiar de diferite culori: unele pentru mică adâncime, altele pentru adâncime mai mare, destinate celor cu probleme mai serioase de tract şi de timiditate. Înoţi vârtos 15-20 de minute, dar ai asigurată liniştea mult dorită, mângâierea mării şi aerul curat. Nici nu trebuie să mai tragi apa că se trage singură, să zic aşa… Genial, nu?
Gândind la rece nu poţi să nu constaţi că în fond şi la urma urmei tot, absolut tot ce se produce pe uscat va ajunge într-un final în mare. Filtrat parţial fie de pământ, fie de staţii de epurare, diluat în vreun râu mai mare, dar va ajunge acolo. De la ciobanul de pe vârful muntelui care se uşurează împreună cu câinele său într-un pârâiaş cristalin care se varsă într-un râu care îşi va contopi apele într-un final cu alt râu, apoi cu marea, şi până la turistul mai sus pomenit, totul ajunge la plajă. Şi nu e nimic de făcut. Nu există altă soluţie. Dacă s-ar putea da foc la toate excrementele cumva, iar fumul să fie expulzat undeva în spaţiu ar fi altfel, pentru că, la urma urmei spaţiul este infinit, sperăm, dar aşa… Oamenii se înmulţesc ca nebunii, cu o plăcere din ce în ce mai mare şi cu o grijă faţă de progenituri în creştere, vecină cu obsesia, aşa că va trebui să acceptăm pe faţă situaţia: vom fi foarte mulţi şi vom produce foarte mult. La un moment dat nu m-ar mira să fim nevoiţi să simţim în nări la răsăritul şi apusul soarelui, pe malul mării, în loc de aerosoli, aburi de uree.
Dar „nu e panică, man”, pentru că oricum mările şi oceanele lumii sunt mizerabile, în mod natural mizerabile, nimic nu e perfect steril. Noi, oamenii, contribuim doar cu o câtime la această mizerie, nu e mare tragedie. Totul se reintegrează ciclului universal, tot ce producem noi, cu corpurile noastre, sunt produse naturale şi biodegradabile 100%, deci nu ar fi o problemă aşa mare, e mai mult una de conştientizare, de estetică să zic aşa, uşor de trecut cu vederea de majoritatea dintre noi.
Credeţi că degeaba vin în fiecare an yoginii la plajă în număr uriaş? Ei vin pentru ca la mare se fac cure de urinoterapie. Perfect sănătos, perfect la locul lui, nimic deosebit.
Briscan Zara este scriitor şi publicist
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
