Toţi oamenii lui Ponta

Neguţătorii de Dâmboviţa sunt inegalabilii Viorel Hrebenciuc şi Dan Şova. Primul este descendentul unei dinastii dinozauriene, care a supravieţuit pe la noi din cauza tătucului Iliescu. Predecesorul său este Cozmâncă(torul) de Botoşani, iar urmaşul încă neîncoronat este soţul Bombonicăi de Teleorman, Liviu Dragnea. Imberbul Dan Şova, cel cu diatribele idioate la adresa lui Iohannis, a intrat în joc precum musca în lapte, unde s-a şi înecat. Partidul care-i adăstează este mediul toxic în care viermuiala a proliferat nestingherită. Aşa arată partidul care şi-a pus în gând să îngenuncheze România, pentru a o scoate la mezat. Pentru ei nu s-au inventat norme şi principii, ci doar o neostoită sete de putere, cu accente de disperare. Reflexe lesne diagnosticabile şi nelecuibile de partid-stat. Vor să controleze totul, să pună căluş Justiţiei, presei şi celor care-i contestă. Dacă pasenţa le reuşeşte, România se întoarce cu faţa spre… Congo. Vă mai amintiţi, stimaţi compatrioţi: "dacă iese Bombo, emigrez în Congo!". N-a ieşit, întrucât românilor le-a venit "mintea ce de pe urmă", cu toate că sondajele îl dădeau câştigător pe Adrian. Spre norocul ţării. Românii par adesea adormiţi, dar, vorba lui Eminescu, "Somnul adaugă energie". S-au dezmeticit şi au stricat planurile partidului. A urmat măcelul intestin. Ţara a câştigat iarăşi. E un fapt dovedit: orice victorie împotriva PSD e un pas înainte pentru România.

Ceea ce se întâmplă acum la PSD intră în ordinea naturală a lucrurilor: un organism îmbătrânit în rele se autodevorează. Datorită Justiţiei, a presei şi a bunului imţ, prin incizie am văzut cum din "bube şi mucegaiuri" (vorba altui poet) s-a iscat obsesia de a-l face pe Ponta preşedinte. Tandemul trist Şova-Firea s-a lansat în atacuri imunde la Iohannis.

Oamenii partidului hăcuiesc ţara – păduri şi câmpii (că fabricile şi uzinele le-au terminat demult) – după pohta inimii. Eroii seducătoarei operaţiuni a restituirilor sunt peşedişti tot unul şi unul: Ioan Adam, zis "Valoare", deputat de Braşov, şi soaţa, procuror; Ilie Sârbu, cunoscut îndeobşte ca tata-socru, dar şi Răspopitul; Viorel Hrebenciuc şi fiul, de la Bacău; "Prins Pol", descendentul legăturii amoroare dintre Carol al II-lea şi curtezana Zizi Lambrino, promovat atât de Iliescu cât şi de Băsescu (aici, personajele s-au întâlnit), pe post de "prinţ de România". Falsuri grosolane, restituiri măsluite, avantaje nemăsurate. Toate, într-o ţară în care proprietarii mici încă nu au intrat în posesia pământului pentru care înaintaşii lor şi-au dat viaţa în răscoale şi în războaie.

Într-o ţară normală, legile se fac pentru a institui reguli menite să asigure convieţuirea oamenilor şi să-i blocheze pe cei răi să-şi impună "normele" lor. Legea este fundamentul civilizaţiei. De aceea se elaborează atent. Cândva se pribuluia îndelung de către "oamenii buni şi bătrâni". Splendidă alcătuire de cuvinte! Cei ticăloşi nu pot face decât legi ticăloase. Problema nu este însă a lor, ci a societăţii şi a sistemului care îi promovează. Modelul Hrebenciuc este emblematic pentru PSD. El s-a reprodus din generaţie în generaţie. Între maestrul Hrebenciuc şi junele Şova nu e decât un pas. Am văzut cum se gratulează. "Boss", îi zice maestrul ucenicului. Te fac boss, tu fă-mă liber, dă odată legea amnistiei (ţinută demult în sertarul lui Zgonea)! Junele Ponta deturnează şmechereşte discuţia de la fondul problemei – adică facerea legilor pentru salvarea hoţilor de partid – şi se răţoieşte la DNA, cum că nu acesta alege preşedintele PSD. Ca să vezi! Dar asta-i "cestiunea", musiule? Deci, "la cestiune". Iar acolo buba-i mare cât Casa Poporului.

Aceştia sunt oamenii care fac şi desfac legile în România, şi care pretind acum să ne servească un preşedinte pe măsura intereselor lor tribale. De aceea, nu ezit să spun: orice vot pentru Ponta este un credit pentru gaşca mocirloasă care-l înconjoară, adică, în ultimă instanţă, un vot împotriva României.

În vremea în care se duc aceste sângeroase bătălii pentru succesiunea la cârma partidului (în înţelepciunea românească, cine zice hop înainte de a intra în joc îşi va muşca degetele la urmă), prin satele uitate ale României au loc întâmplări suprarealiste: poştaşii aduc odată cu pensia fluturaşi de la PSD şi Viorel cel Neastâmpărat, cum că Iohannis le va tăia pensiile. Nu v-aţi lecuit? Doar aţi mai încercat şi în 1996, cu Emil Constantinescu, şi vă amintiţi ce-aţi păţit. Eu zic s-o ţineţi tot aşa, reşapând teme moarte. Spre neşansa voastră, o tradiţie străveche şi înţeleaptă ne spune că… istoria se repetă. Doar nu puteţi voi fura cât putem noi vota.

Mihai Dorin este istoric şi publicist