Caută 
3 MIN
\N
De câţi parlamentari este nevoie pentru a rezolva o problemă locală.
La un an şi ceva de mandat, încep să se audă regrete. Unul că în timpul mandatului său de ministru de Interne s-a petrecut o tragedie aviatică în Munţii Apuseni, altul că, deputat fiind, a înşelat aşteptările cetăţenilor. Dar, în timp ce primul a fost împins să demisioneze, pe al doilea nu-l împinge nimeni, nici măcar conştiinţa. În ce categorie să-i mai pui şi pe ăştia – actorie?, ipocrizie?, autocompătimire? Unde s-a mai văzut în România parlamentar, politician responsabil?
Bunăoară, deşi românii s-au pronunţat în favoarea desfiinţării uneia din cele două camere parlamentare (aflate parcă într-o competiţie surdă în a-şi demonstra ineficienţa), aleşii şi-au confecţionat o lege care să-i înmulţească. Noroc de capacitatea limitată a celei mai mari săli din Palatul Parlamentului (fost al Poporului), altfel erau fără număr. Însă nesimţirea şi tupeul lor nu s-au oprit aici. Imediat după alegerile din decembrie 2012 (nu înainte!), cu sacii-n căruţă, toţi şi-au smuls părul din cap ce strâmbă e legea electorală făcută de ei. Până acum n-au mişcat un deget să o schimbe. Doar nu-s fraieri să-şi taie singuri tainul! Au găsit în schimb sute de motive şi tot atâtea proiecte cu mult mai importante pentru ţară, dar mai ales pentru ei, de legiferat! Pe oricine ai întreba, i-ar turui gura: Constituţie nouă, regionalizare, descentralizare, alegeri, ungurii, ruşii, soarta urşilor polari ameninţaţi de topirea banchizei etc., etc. Unde să mai încapă şi amărâta aia de lege electorală în programul lor atât de încărcat?
Dar de ce a ajuns să funcţioneze atât de prost acest uriaş mecanism, la care pun umărul, printre alţii, şi cei 25 de reprezentanţi ai Iaşului? Dacă ar fi să ne uităm de aproape la rotiţele care alcătuiesc maşinăria parlamentară, am descoperi că într-adevăr diavolul se ascunde în detalii. Să luăm, de exemplu, Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO. Anul acesta, cei 18 membri ai ei au avut două şedinţe de lucru mari şi late. În prima, ţinută pe 20 ianuarie, au fost amânate avizele pentru trei proiecte de lege pentru că Guvernul încă nu ieşise din Sărbătorile de iarnă şi n-apucase să formuleze, la rândul lui, nişte puncte de vedere. În cea de a doua, pe 10 februarie, a fost mai mult de muncă: o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 258/2007 privind practica elevilor şi studenţilor, una privind instituirea unor facilităţi pentru studenţii şi masteranzii de administraţie publică, ştiinţe politice, relaţii internaţionale şi studii europene sub forma unor stagii de practică retribuite, încă o iniţiativă privind sprijinirea şi orientarea elevilor în carieră şi una pentru completarea unui articol din Codul fiscal, menită să reducă impozitul pe proprietăţile locuitorilor din Deltă. Toate acestea au primit aviz negativ. În schimb, o a cincea (şi ultima) propunere a fost votată în unanimitate „pentru”. Ea vizează efectuarea unei deplasări de către membrii comisiei în Delta Dunării pentru a identifica soluţii la o serie de probleme locale. Sinteza lucrărilor şedinţei, afişată pe pagina de internet a Camerei Deputaţilor, mai menţionează că detaliile concrete privind această deplasare vor fi stabilite ulterior şi aduse la cunoştinţă membrilor comisiei. Probabil mai la vară, fie şi după încheierea sesiunii parlamentare, că acuma e cam frig pentru a găsi soluţii la problemele din zonă, başca s-au anunţat şi ploi. Apoi, dacă cei 18 parlamentari din comisie n-au pregetat să sară în ajutorul celor 2-3 colegi ai lor aleşi să-i reprezinte direct pe locuitorii Deltei, ar putea să vină şi la Iaşi, de exemplu, să dea o soluţie pentru finalizarea pasajului de la Fundaţie până nu se inaugurează noul aeroport. Tot o problemă locală e şi asta.
