Ţuţuieri ministeriale

Vă amintiţi de gesturi de frondă anti-”băsistă” ale unora ca Tăriceanu sau Crin Antonescu, calculate ca timeing să nu scape vigilenţei camerelor de televiziune în contexte de ceremonii şi solemnităţi oficiale? Oricât l-ar fi detestat ei pe cel pe care, încercaseră eşuând, să-l demită, odată învestiţi cu înalte funcţii în stat, de pildă în conducerea Parlamentului, astfel de demnităţi oficiale ar fi trebuit să le impună altfel de tipare de comportament decât acelea, năzuroase, fiţos-”protestatare” şi cabotin adoptate. Nu doar de protocol e vorba, ci de o gravă desconsiderare a logicii implicite ierarhiilor într-o autentică democraţie, cum totuşi se pretinde şi a noastră.

Pentru că a respecta aceste demnităţi şi funcţii este a arăta stimă reală voturilor care au condus la ele, aşadar temeliei înseşi a unui întreg sistem de roluri, complementarităţi (separarea puterilor) şi paliere ale reprezentării voinţei electoratului. Nu-ţi poţi explica uşurătatea şi uneori chiar miticismul unor mai curând hachiţe decât gesturi, necontrolate, impulsive şi adesea dictate de un foarte ieftin apetit al pozei mediatice, destinată unei acefale galerii pe măsură, decât într-un singur fel. Cei ce le practică nu dau, de fapt, doi bani pe votul alegătorului, minţit şi ameţit în toate felurile. Ei ştiu bine că de alt fel de atuuri ale lor, acolo, la vârf de partid, a depins şi depinde cariera, propulsarea spre funcţii şi trepte înalte: obedienţă şi linguşire, cost al protecţiei „de sus”, banii cotizaţi de candidat, zelul de executant, înainte şi după alegeri. Se plâng politicienii că statul şi instituţiile lui nu sunt respectate? Cei dintâi care le subminează credibilitatea publică şi în modurile cele mai grave sunt ei înşişi, chiar dacă le place să se facă a uita mereu acest adevăr.

Cine este de fapt domnul Ţuţuianu? Ce mari merite are, politice, profesionale? Ce progrese uluitoare s-au făcut în materie de control parlamentar asupra activităţilor SRI sub şefia sa la comisia de profil? E o întâmplare „gafa” neinvitării preşedintelui la Ziua Aviaţiei, tocmai sub ministeriatul său la Apărare? Şi peste toate, i se iveşte şi ocazia răţoirii megalomane şi belicoase a lui Rogozin, după zborul aeronavei căreia, din cauza prezenţei lui la bord, i s-a refuzat survolarea teritoriului României: moment în care Ţuţuianu profită pentru a-şi da importanţă şi a-şi propulsa numele într-un efemer prim-plan mediatic, când nu era absolut în nici un fel cazul ca el să se pronunţe pe o atare temă, indiferent cum ar fi sunat protestul şi ameninţările oficialului rus, binecunoscut în lume pentru „stilul” provocărilor sale. Nu venise călare pe „bombardierul” fluturat la anterioara dare în clocot. Nu era vreun risc real de ordinul securităţii ţării şi de aceea nu ministrul Apărării era chemat să-i replice. Rogozin este pe o listă de oficiali ruşi neagreaţi în spaţiul aerian al Uniunii Europene, aşa că poate cineva din partea MAE, nici acolo la rang de ministru, s-ar fi cuvenit să-i răspundă rusului, personaj din subordine Kremlinului, deja faimos pentru asemenea rodomontade orale.

Să conchidem că Ţuţuianu s-a trezit vorbind, pur şi simplu? Dacă da, oricum tot grav ar fi. Dar ajunge să-l priveşti mai cu atenţie când se vede înconjurat de microfoanele şi camerele jurnaliştilor. Alţii sunt mai blazaţi, nu şi el. Se citeşte pe faţa lui o satisfacţie şi o suficienţă de ins pus pe dilatarea propriei imagini, măcar în ochii săi, dacă nu şi-n ai altora. În fond, acelaşi lucru ca şi de partea cealaltă, a paraponisitului demnitar rus: un primat irezistibil al apetitului de poză cât mai vocală şi mai băgăreaţă, exact simptomele unei certe lipse de substanţă şi de profesionalism. Excesul de aere în raport cu limitele de rol şi mandat, confundate cu un soi de jucării mai sofisticate, pentru astfel de actori puerili, ar trebui în mod normal să ducă la pierderea „jucăriilor”, la scoaterea lor din mâna unor bieţi interpreţi, infantili e puţin spus, distribuiţi într-un casting greşit, dar la ce nivel, cu ce mize şi riscuri, măcar acelea de cădere în ridicol?

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru  Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

Publicitate și alte recomandări video