Un moment Maverick din istoria Americii

John McCain, candidatul republican la prezidenţiale învins de Barack Obama în 2008, a salvat cel mai important proiect legislativ al fostului său rival politic printr-un vot împotriva propriului său partid. Supranumit Maverick, respectatul McCain, fost erou captiv în Vietnam, a votat împotriva republicanilor săi nu pentru că iubeşte Obamacare. Ci pentru că dezavuează jocul politicianist, netransparent şi arbitrar care a însoţit eforturile de anulare a acestei reforme slăbănoage – cum o numise el -, sub sceptrul autoritar, amatorist şi fără scrupule al lui Trump. McCain s-a ridicat de pe scaun şi a venit în faţă. "Ce avem de pierdut dacă încercăm să lucrăm împreună să găsim soluţii? Nu înfăptuim mare lucru separat. Nu cred că vreunul dintre noi se mândreşte cu incapacitatea noastră. Există mai multă satisfacţie când ne respectăm diferenţele, dar să nu le lăsăm să prevină înţelegeri de bună credinţă, care nu necesită abandonarea principiilor noastre esenţiale de partid şi care ajută la îmbunătăţirea şi protejarea vieţii americanilor. Aşa nu înfătuim nimic. Nu înfăptuim nimic.“ A lăsat apoi degetul mare în jos, un vot nu, deschis.

Reforma asigurărilor lui Obama a scăpat de anulare cu un vot, la fel cum, cu un vot, scăpase de a fi declarată neconstituţională în vara lui 2012.

Tema reformei şi mai ales a contrareformei a constituit  una dintre temele fierbinţi de polică internă în America ultimilor şapte ani, şi o obsesie compulsivă a ultimelor şapte luni, de când Trump a venit la Casa Albă. Când a fost prezentat opiniei publice în primăvară, American Health Care Act (varianta trumpistă la Affordable Health Care Act – Obamacare) a stârnit antipatia ambelor partide. În timp ce democraţii îl criticau pentru prevederi care defavorizau pe cei cu venituri mici, republicanii îl criticau pentru că nu e suficient de radical, poreclindu-l “Obama lite”. Pe de altă parte, estimările analiştilor, potrivit cărora 24 de milioane de oameni ar fi pierdut asigurarea prin adoptarea AHCA, au provocat nu doar furia democraţilor, ci şi anxietatea în rândul republicanilor. După ce în martie, AHCA a fost retrasă de autorii săi în ultima clipă pentru a evita un vot negativ în Camera Reprezentanţilor, proiectul a fost înaintat săptămâna trecută la Senat. Încercând să înveţe din trecutul recent, republicanii au adoptat o strategie nouă. Mai întâi, să obţină votul preliminar al Senatului pentru o moţiune privind continuarea dezbaterii proiectului. Apoi, după o primă fază de dezbateri, Senatul ar fi urmat să ofere un vot favorabil condiţional al proiectului, pe care să îl retrimită spre modificare la Cameră. Votul pentru noul proiect automat anula părţi din Obamacare. Cele două camere făgăduiau apoi să lucreze pentru un pachet final, acceptabil pentru ambele părţi. Pentru a evita criticarea publică a proiectului de presă, experţi şi opoziţie, arhitecţii noului proiect republican de anulare a Obamacare l-au ţinut secret chiar şi de ochii celor care trebuiau să îl voteze. Proiectul ce trebuia votat vineri a fost trimis pe email joi noaptea, înaintea votului de a doua zi.

McCain avertizase mai demult că nu va vota pentru contrareforma slăbănoagă dacă nu a fost îmbunătăţită. Cu toate acestea, când McCain a sosit la Washington la începutul săptămânii trecute, republicanii erau optimişti. Preşedintele Trump, care îl umilise pe McCain în campania prezidenţială din 2016, spunând într-un interviu că McCain a devenit erou naţional pentru că a fost capturat în Vietnam – aşadar pentru că a fost un învins! – Trump, învingătorul care se fofilase de recrutarea în război cu o scutire medicală! – i-a aruncat acum bezele pe Twitter, urând eroului american bun venit în Washington. Într-adevăr, McCain a votat marţi în favoarea dezbaterii AHCA de către Senat, stârnind criticile presei. Joi, The New Yorker, sub titlul Va Salva McCain Obamacare? scria că posteritatea lui McCain va depinde de ceea ce va face în ziua ce avea să urmeze.

Povara posterităţii şi confruntarea cu moartea (şi cu istoria) au jucat, cu siguranţă, un rol important în votul de vinerea trecută. Cu mai puţin de o săptămână în urmă, senatorul fusese diagnosticat cu un cancer agresiv la creier. Cu nici două săptămâni în urmă suferise o operaţie pe creier, deasupra ochiului stâng, unde o cicatrice vizibilă, neagră, îi creionează o asimetrie de o expresivitate ciudată.

“Priviţi show-ul”, le-a spus McCain ziariştilor care încercau să îi afle poziţia înainte de adunarea Senatului de vineri.

A fost, probabil, ultimul show politic al lui McCain înainte de a deveni pentru eternitate erou. McCain nu a avut încredere că odată votată de Senat, AHCA va deveni lege printr-un proces democratic, dat fiind procesul ne-democratic prin care a ajuns aici. Şi nu a avut încredere să anuleze o reformă fie ea imperfectă, fără un plan temeinic de înlocuire a ei. “Să ne întoarcem la modul corect de legiferare, să trimitem legea înapoi la comisii, să organizăm audieri, să primim propuneri de la ambele părţi şi să producem o lege care garantează asigurări medicale accesibile pentru americani. Înapoi la muncă căci asta aşteaptă cetăţenii aşteaptă de la noi”, le-a spus el senatorilor. 

Presa a relatat intensiv despre momentul Maverick al lui McCain. Republicanii l-au criticat pentru că şi-a înjunghiat propriul partid şi a dezamăgit speranţele de şapte ani de a anula reforma.

Ziariştii l-au numit de-a lungul timpului pe McCain un om integru, un loial; un Maverick al Partidului Republican pentru spiritul său liber, imprevizibil, necaptiv brandului politic. Conservatorii îl consideră acum nu loial, ci trădător. Însă trebuie spus că McCain nu a fost deloc un rebel în politică. Nu a fost acum prima dată când McCain a fost de partea democraţilor, şi nici nu e singurul. Dar, de cele mai multe ori s-a înscris pe linia partidului său. A fost şi a rămas un înfocat susţinător anti-avorturi şi pro-arme. La sfatul partidului, s-a aliat cu amuzanta de Alaska, Sarah Palin, pentru a contracara dezavantajul vârstei înaintate în competiţia cu Obama pentru Casa Albă – o alianţă cam compromiţătoare. Celebrul site 5.38 (fondat de un statistician care foloseşte analize statistice pentru a analiza alegeri electorale şi baseball) publica  în februarie 2017 un articol critic la adresa lui McCain, sub titlul “E McCain un Maverick?”. Cu dovezi empirice, 5.38 demonstrează că atitudinea de Maverick a lui McCain e mai degrabă rezultatul unei percepţii greşite cauzate de polarizarea acută a Partidului Republican în ultimul deceniu, în timp ce McCain ar fi rămas fidel sieşi. Aşadar, partidul s-a radicalizat şi polarizat, iar McCain, care a rămas la fel, iese din noul tipar. Sau, altfel spus, standardele, tiparele partidului de azi nu mai corespund celor ale lui McCain.

Însă această constanţă, aliniere la propriile principii, nu diminuează valoarea gestului lui John McCain de vinerea trecută, ci dimpotrivă. Am avut sentimentul că sunt martor la un eveniment rar, despre care aş fi avut cel mult şansa de a afla din tratate. McCain a scris vineri o pagină din istoria democraţiei, dând un vot de blam jocului ieftin de partid şi arbitrariului politic. El a arătat că principiul democratic e mai important decât aritmetica cinică a voturilor. Democraţiile vor triumfa atât timp cât vor exista McCain-i cu momente Maverick în ceasurile cele mai vulnerabile ale istoriei.

Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internaţională la Duke University unde, în prezent, coordonează programele educaţionale din cadrul "Duke Initiative for Science & Society"